Se spune că dialogul de mai jos a fost purtat de Albert Einstein cu un profesor de filosofie. O fi, n-o fi, merită citit până la capăt.
Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie.
– Să vă explic care este conflictul între ştiinţă şi religie.
Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare
– Eşti creştin, nu-i aşa, fiule?
– Da, domnule, spune studentul.
– Deci crezi în Dumnezeu?
– Cu siguranţa.
– Dumnezeu este bun?
– Desigur, Dumnezeu este bun.
– Este Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
– Da.
– Tu eşti bun sau rău?
– Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha! Biblia! Se gândeşte puţin:
– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoana bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuti? Ai încerca?
– Da, domnule. Aş încerca.
– Deci eşti bun.
– N-aş spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă daca ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu.
Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă.
– El nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Isus să-l vindece. Cum de Isus este bun? Poţi răspunde la asta?
Studentul tace.
– Nu poţi răspunde, nu-i aşa?
El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.
– Hai să o luam de la capăt, tinere. Dumnezeu este bun?
– Pai…, da, spune studentul.
– Satana este bun?
Studentul nu ezită la această întrebare:
– Nu.
– De unde vine Satana?
Studentul ezită:
– De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?
– Da, domnule.
– Răul este peste tot, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Da.
– Deci cine a creat răul?
Studentul nu răspunde. Profesorul a continuă.
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi raul. Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem defineşte ceea ce suntem, atunci Dumnezeu este rău. Exista pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se foieşte jenat.
– Da.
– Deci cine le-a creat?
Studentul iaraşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă intrebarea.
– Cine le-a creat?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.
– Spune-mi, continuă el, adresându-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului îl trădează şi cedeaza nervos.
– Da, domnule profesor, cred.
Bătrânul se opreşte din mărşăluit.
– Ştiinţa spune că ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Isus?
– Nu, domnule. Nu L-am văzut.
– Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tau?
– Nu, domnule, nu l-am auzit.
– L-ai simţit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit?
Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
– Nu, domnule, mă tem ca nu.
– Şi totuşi crezi în el?
– Da.
– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinţa mea.
– Da, credinţa, repetă profesorul. Aceasta este problema pe care ştiinţa o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovada, ci doar credinţă.
Studentul rămâne tăcut pentru o clipă, înainte de a pune şi el o întrebare.
– Domnule profesor, există caldură?
– Da.
– Şi există frig?
– Da, fiule, există şi frig.
– Nu, domnule, nu există.
Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacută.
Studentul începe să explice:
– Poate exista multă caldură, mai multă caldură, super-caldură, mega-caldură, caldură nelimitată, caldurică sau deloc caldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 273,15 °C sub zero, ceea ce nu înseamnă caldură, dar nu putem merge mai departe. Nu există frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de −273,15 de grade. Fiecare corp sau obiect este demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura este cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-−273,15 °C) înseamnă absenţa totală a căldurii. Vedeţi, domnule, frigul este doar un cuvânt pe care îl folosim pentru
a descrie absenţa căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurata în unităţi termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu este opusul căldurii, domnule, ci doar absenţa ei.
Clasa este învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan.
Dar întunericul, profesore? Există întuneric?
– Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce este noaptea dacă nu intuneric?
– Din nou răspuns greşit, domnule. Întunericul nu este ceva; este absenţa a ceva. Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumina strălucitoare, lumina intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeşte întuneric, nu-i aşa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie şi mai întunecat, nu-i aşa?
Profesorul începe să-i zâmbească studentului din faţa sa.
– Ce vrei să demonstrezi, tinere?
– Vreau să spun că premisele dvs. filosofice sunt greşite de la bun început şi de aceea concluzia trebuie sa fie şi ea greşită.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
– Poţi explica în ce fel?
– Lucraţi cu premisa dualităţii, explică studentul. Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte; un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău. Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, ştiinţa nu poate explica nici macar ce este acela un gând. Foloseşte electricitatea şi magnetismul, dar nimeni nu a vazut sau nu a înţeles pe deplin vreuna dintre acestea două. Să consideri că moartea este opusul vieţii înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substantial. Moartea nu este opusul vieţii, ci doar absenţa ei. Acum spuneţi-mi, domnule profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă?
– Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da, evident că da.
– Aţi observat vreodată evoluţia cu propriii dumneavoastră ochi, domnule?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când işi dă seama încotro se îndreaptă argumentul.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. nu cumva predaţi studenţilor ceea ce credeţi, nu? Acum ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator?
Clasa murmură. Studentul tace până când emoţia se mai stinge.
– Ca să continuăm demonstraţia pe care o faceaţi adineauri celuilalt student, permiteţi-mi să vă dau un exemplu, ca sa înţelegeţi la ce mă refer.
Studentul se uită în jurul său, în clasă.
– Este vreunul dintre voi care a vazut vreodată creierul profesorului?
Clasa izbucneşte în râs.
– Este cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit? insită studentul
…
Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile şi conform protocolului demonstrabil,
ştiinţa spune – cu tot respectul, domnule – că nu aveţi creier. Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs., domnule?
Acum, clasa era cufundată în tăcere. Profesorul se holbează la student, cu o faţa impenetrabilă. În fine, după un interval ce pare o veşnicie, profesorul răspunde:
– Presupun că va trebui să crezi, pur şi simplu.
– Deci, acceptaţi că există credinţă şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, domnule, există răul?
Acum nesigur, profesorul răspunde:
– Sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om. Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.
La aceasta, studentul replică:
– Răul nu există, domnule, sau cel puţin nu există în sine. Răul este pur şi simplu absenţa lui Dumnezeu. Este ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absenţa lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întamplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină.
Profesorul s-a aşezat.
The Moral Side of Murder – Michael Sandel
Posted: februarie 1, 2012 in filozofieEtichete:Michael Sandel, The Moral Side of Murder
The Moral Side of Murder – Michael Sandel - din tot filmul imi dau seama ca e o increngatura de filozofie cu politica si drept cu efecte nocive 
Lucia, doctor in filosofie la Novara: “Vreau sa devin vanzatoare ambulanta!”
Posted: februarie 1, 2012 in filozofieLucia Turi-Teszler este doctor in filosofie si hermeneutica filosofica. Originara din Oradea, a venit in Italia in 2003, la o conferinta despre metafizica, unde a intalnit un italian care i-a devenit apoi sot. Locuieste la Novara si viseaza sa devina vanzatoare ambulanta de dulciuri!
Argumentum – Caietele Seminarului de Logică discursivă, Teoria argumentării si Retorică 2012
Posted: februarie 1, 2012 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, logica, retorica, teoria argumentarii
Olivier GLASSEY et Jean-Philippe LERESCHE
Exploring Televised Political Debates: Strategies and Issues, pp. 140-149.
Lieux et schèmes d’argumentation : logique ou rhétorique ? , pp. 153-167.
A Fresh Look on the Diegetic Content of Advertisements and its Rhetorical Functions, pp. 168-181.
Horia-Costin CHIRIAC
Scientific mythology and the dynamics of scientific concepts, pp. 182-190.
Liceanu – Nu, nu am renuntat la filosofie
Posted: ianuarie 22, 2012 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, liceanu
Dumnezeu, femeia si extraterestrii
Posted: ianuarie 18, 2012 in filozofieEtichete:Dumnezeu, extraterestrii, femeia, Hawking, Tiberiu Brailean
Sistemul sau, bazat pe axiomele einsteiniene, devine atit de rotund, incit autorul crede, spre deosebire de marele sau inaintas, ca nu mai are nevoie si de “variabila Dumnezeu”, cum o numea Leibniz, si-l elimina pe Creator din Univers, cum o facuse Nietzsche altadata in filosofie.
Dupa ce ne-a explicat ca nu exista Dumnezeu si ne-a avertizat sa luam seama la extraterestri, la 70 de ani, marele fizician S. Hawking descopera „cel mai mare mister al Universului” (conform unui interviu din New Scientist), la care zice ca se gindeste cit e ziua de lunga: femeia. Acum inteleg altfel si pictura lui Balasa din aula Universitatii. Nu cred ca Hawking o cunoaste, dar iata ca pictorul roman l-a premers pe marele fizician britanic sau, cel putin, e vorba despre inca un caz de sincronicitate a ideilor.
Am, insa, citeva probleme cu cel mai mare fizician de la Einstein incoace, caruia i-am citit doar cartile de popularizare a stiintei, ca si pe cele ale confratilor sai J. Tipler, D. Bohm, sau ale celebrilor matematicieni H Penrose si I. Stewart, eu nefiind un specialist in domeniu. In primul rind, sistemul lui Hawking este unul pur stiintific, iar stiinta nu e tocmai cea mai buna cale de a-l intui pe Dumnezeu. E in noi ceva mai profund, chiar decit noi insine, cum spunea cineva. Istoria stiintei e plina de erori si de presupozitii (axiome) care partializeaza si subiectivizeaza cimpul cunoasterii. Cel mai recent exemplu este chiar cel al lui Einstein, care introdusese celebra limita a vitezei luminii in vid, ce sta la baza intregii teorii a relativitatii si care este contrazisa acum prin experimentele de la CERN. Marturisesc ca mi se parea si ilogic sa explici un univers infinit cu ajutorul unei astfel de variabile finite, limitative. Avem de-a face, inca o data, cu un caz particular, iar fizicienii relativisti au perfectionat o suta de ani un adevar partial si relativ. Timpul si dezvoltarea cunoasterii in general par, mai curind, sa dea dreptate lui Niels Bohr si scolii de la Copenhaga, promotoarea fizicii cuantice, cu care Einstein nu era de acord. Or, Hawking il continua pe Einstein, ajungind desigur mai departe, la Universul in mai multe dimensiuni, gauri negre, stringuri s.a. Sistemul sau, bazat pe axiomele einsteiniene, devine atit de rotund, incit autorul crede, spre deosebire de marele sau inaintas, ca nu mai are nevoie si de „variabila Dumnezeu”, cum o numea Leibniz, si-l elimina pe Creator din Univers, cum o facuse Nietzsche altadata in filosofie. Dupa parerea mea, ambele cazuri tin de o patologie umanista. Humain, trop humain.
Pierzindu-l pe Dumnezeu, Hawking ii gaseste, in schimb, pe extraterestri, despre care pare a sti mai multe, inclusiv despre bolile pe care le transmit. Sint curios cum arata demonstratia sa stiintifica privind existenta si nivelul de dezvoltare al acestora. Vaticanul poate sa le afirme existenta, eu – ca simplu muritor – sau politicianul (din Iasi) Cirlan de asemenea, dar un om de stiinta care se respecta trebuie sa-si sustina afirmatiile cu argumente irefutabile. Mi se pare ca, in acest caz, stiinta a devenit prea populara, mai populara decit insusi politicianul Cirlan.
A treia problema priveste acest „cel mai mare mister al Universului”, eternul feminin. E bine spus ca e un mare mister si, ca orice mister, e bine sa ramina asa. Sper sa nu ne trezim si in acest caz cu vreo noua explicatie stiintifica. Mie, doctrina mariana din crestinism imi este suficienta, fara sa consider ca am epuizat cumva subiectul. Altminteri, asistam la o emergenta a arhetipului feminin, al Marii Mame, aflata la un nou inceput, intr-o faza agresiva, amazoniana. Astfel, insasi cunoasterea „obiectiva” se feminizeaza, intrind intr-o faza a ubicuitatii lucratoare, intr-o damnatio a orbirii.
Totusi, inclin sa vad si aici, la Hawking, ceva patologic, o lupta intre un creier genial si un subconstient al unei persoane cu dizabilitati, care nu stiu cum a cunoscut femeia. E, in acelasi timp, si multa inocenta aici si o mare sensibilitate si sinceritate, pentru ca el intuieste misterul feminin si probabil il si intelege mai bine decit cei mai multi dintre noi, disimulat in avataruri mai subtile decit cel al factologiei pure. Sigur, patologia e un diagnostic, si nu un remediu, ea isi cauta explicatii stiintifice si metafizice dincolo de realul concret si inclinind prea mult balanta in disputa arhetipala dintre femeie si barbat, adica dincolo de argumentul teologic al pierderii centrului, al androginitatii.
Jung spunea ca sensul e intotdeauna mai tinar decit evenimentul, dar in acest caz mi se pare ca se cauta un sens in lipsa unui eveniment. Se intrevede Freud. Stiinta a irationalului, a pulsiunilor inconstientului, analiza psihicului uman are numeroase raspunsuri la intrebari pe care fizicianul probabil ca nici nu si le-a pus, dar nici o pretentie ca spune adevarul ultim. Oricum, cred ca pentru un psiholog ar fi un caz deosebit de interesant. Si mai cred ca stiintele omului sint, in fond, imitatio religii, legate ombilical de tema destinului si, in particular, de problematica mintuirii.
Dar insasi aceasta incercare de psihizare reprezinta tot un aspect al „feminizarii cunoasterii «obiective», o inductie a arhetipului Feminin in ascensiune”, cum afirma Coriolan Babeti, in Istoria ca arena a disputei arhetipale, Curtea Veche, Bucuresti, 2011, p.65. C. Noica inca profetea revenirea matriarhatului. in lumea asta dezvrajita, insa si misterul feminin a fost uitat si e meritul lui Hawking ca ni-l aduce in atentie. Dar el reprezinta, totusi, doar o jumatate a fiintei umane, Eva, cea abisala, pulsionala, emotionala, jumatatea inimii, daca vreti. Idealul este insa unitatea, intregul, ceea ce presupune fuziunea contrariilor, depasirea alteritatii in Unu. Deci, pina la urma, in divinis, Misterul e Omul. Cel dupa chip si intru asemanare cu Creatorul, si nu cu extraterestrii.
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 100,000 times in 2011. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 4 days for that many people to see it.
Nu faci doi pasi stanga dreapta ca dai de cate un ranit de “asta” in care cuvantul “filozofie” e usa de biserica ce o foloseste zilnic de 20 de ori unde crestem cate o discutie inutila la un pahar de ceva acidulat de nu mai stiu pe unde e usa, si asta nu din cauza bauturii ca era primul pahar ci asa de dragul polemicii. Si dupa ce ma intorc in 20 de minute ala scuipa in continuare filozofie fata verso de ziceai ca e nepotul lui Kant si ginerele lui Einstein! Dar fara sa zica un citat, o carte sau ceva concret ! Zicale de la bunica si citate din vecini.
Un “ranit” care da din maini sa se exprime si care foloseste “zii sa-i zic” la fiecare propozitie inceputa si continuata fara o finalitate datorita ideilor incepute si neterminate. Mai poate Base are dreptate cand zice ca-s prea multi filozofi si prea putini ingineri in tara noastra. Bine da pe “ala” nu-l pot numi filozof … Priveam asa linistit discutia ca un extraterestru care nu pricepe limba romana si doar mimica fetei ma ajuta sa scot mai multe idei si fraze de neinteles pentru mine. In final nu am cedat si l-am luat la bani marunti de a cedat … dar cu durerea de cap tot am ramas.
Ramurica psihologiei din “longevitatea unui blog”
Posted: noiembrie 3, 2011 in filozofieEtichete:leapsa
Leapsa lui (b)Arca lui goE
3. Regretati inchiderea vreunui blog? Daca da, care anume?
Cercetari Filosofico-Psihologice
Posted: octombrie 21, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, psihologie
CERCETĂRI FILOSOFICO-PSIHOLOGICE
Posted: octombrie 16, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, psihologie
CERCETĂRI FILOSOFICO-PSIHOLOGICE
Numărul curent: Nr. 1 (ianuarie – iunie), Anul III, 2011
SUMARE / EXTRASE
STUDII ŞI CERCETĂRI
ALEXANDRU SURDU, Teoria generală a sistemelor
HANS LENK, Maximale Leistung trotz inneren Konflikten
NIELS ÖFFENBERGER, Die Oppositionstheorie aus der Sicht Tetravalenz
MIHAI D. VASILE, Divinul în metafizica lui Origen
VICTOR EMANUEL GICA, Problema non-contradicţiei în dialogurile platoniciene
GABRIEL ILIESCU, Argumentare şi logică modală
AUREL PERA, Gândirea matematică – un model de reprezentare, proiectare şi creativitate
GABRIELA FLORENŢA POPESCU, IOANA OMER, Dimensiuni compensatorii ale stresului la nivel organizaţional
MARIA-ELENA OSICEANU, Personalitatea multiplă: disociere psihică sau tulburare de identitate?
MIHAI POPA, Unitatea stilistică a artei medievale româneşti
LUCIAN CHERATA, Etimologia cuvintelor ţigan şi (r)rom
TRADUCERI
VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ
Simpozionul Naţional Constantin Noica, Ediţia a III-a, „Pagini despre sufletul românesc”, Iaşi, 2011 (Victor Emanuel Gica)
Centenarul naşterii lui Emil Cioran, Ediţia a XVII-a a Colocviului Internaţional „Emil Cioran”, Sibiu – Cisnădioara – Răşinari, 2011 (Marius Dobre)
Simpozionul Naţional Emil Cioran, Sensuri metafizice, etice şi estetice ale operei, Bucureşti, 2011 (Viorel Cernica)
Festivalul Naţional „Lucian Blaga”, Târgu Mureş, 2011 (Eugeniu Nistor)
OPINII DESPRE CĂRŢI
În obiectiv:
ALEXANDRU SURDU, Teoria formelor logico-clasice, Bucureşti, Editura Tehnică, 2008
VIOREL VIZUREANU, Teoria formelor logico-clasice – pledoarie pentru logică
DRAGOŞ POPESCU, Noţiunea, judecata şi raţionamentul ca forme ale gândirii
Academia Română
Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru”
Societatea Germano-Română de Filosofie
Mihai Vinereanu, Dicţionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, Bucureşti, Editura Alcor Edimpex, 2009 (Adrian Rezeanu)
Adrian Mircea Dobre, Filosofie socială în context interbelic la C. Rădulescu-Motru, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011 (Mihai Popa)
SFANTUL TOMA D’AQUINO – EPISTOLA DESPRE MODUL DE A STUDIA
Posted: octombrie 16, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, SFANTUL TOMA D'AQUINO
Fiindca m-ai intrebat pe mine, intru Christos dragul meu Ioan, in ce fel trebuie sa studiezi ca sa dobandesti comoara cunoasterii, eu, de asemenea, iti dau un sfat: sa alegi ca prin raulete sa patrunzi in mare fara intarziere, fiindca trebuie sa se ajunga prin cele mai usoare la cele mai grele. Acesta este prin urmare indemnul meu si instruirea ta. Te invit sa fii incet la vorba si intarziat la apropierea de cel care vorbeste; imbratiseaza limpezimea convingerii. Sa nu incetezi sa cultivi elocinta; sa te ingrijesti de pivnita adesea doar daca vrei sa introduci vin in ea. Poarta-te placut cu toti; nu cerceta deloc in amanunt faptele altora; cu nimeni sa nu te arati prea familiar, fiindca familiaritatea inutila provoaca dispret si pricinuieste sustragerea de la studiul obiectului; sa nu te interesezi niciodata de vorbele si faptele lumesti; fereste-te sa alergi peste tot; sa nu neglijezi a urma exemplul celor sfinti si buni; sa nu te uiti la ce auzi, dar pe orice lucru bun care este spus incredinteaza-l memoriei; ceea ce citesti si auzi fa ca sa intelegi; certifica-ti indoielile; si straduieste-te sa pui in dulapioarele mintii ceea ce poti, asa cum se umple vasul cu ce se doreste; sa nu cauti cele mai presus de tine. Urmand aceste fapte, sa infatisezi si sa produci frunze si fructe folositoare in vita Domnului Savaot, cat timp esti in viata. Daca vei fi credincios, vei putea sa ajungi la acestea, spre care aspiri
Traducere: Mihai MAGA
Sursa http://hiphi.ubbcluj.ro
Reconstructia dialecticii in filosofia hegeliana
Posted: octombrie 8, 2011 in filozofieEtichete:dialectica, filosofie, filozofie, hegel
Reconstructia dialecticii in filosofia hegeliana
Hegel, numeste metoda sa cu termenul de dialectica sau cu expresia de metoda speculativa si o opune metodei metafizice (metoda vechii metafizici). Metoda dialectica este o metoda interioara filosofiei si, respectiv, obiectului ei de studiu: Absolutul. ”Metoda nu este altceva decat structura intregul infatisat in pura sa esentialitate”(Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, 1965, p 33). Toate celelalte metode, considera Hegel, erau exterioare obiectului filosofiei, Absolutului; erau abstracte si metafizice. Metoda dialectica este o metoda concreta care vrea sa reproduca in planul mintii miscarea reala a gandirii. Dialectica este, cum sustine Hegel, o metoda care admite, in mod constitutiv, contraditia. Vom glosa pe marginea ideii de principiu urmand spiritul argumentatiei hegeliene, pentru a ilustra, pe un exemplul filosofic, care este demersul dialectic al gandirii. Astfel, ontologia sau metafizica, pune problema Fiintei in sine a principiului. Dar ce este Fiinta in sine? Ea este ceea ce este, ea este si nu poate decat sa fie. Dar aceasta afirmatie - ”Fiinta este ceea ce este” -este o judecata de tip analitic (in sens kantian). Prin aceasta judecata este afirmata Fiinta pura, Fiinta fara determinatii, fara proprietati. Ea este o judecata tautologica. Desfacem explicit intr-o judecata ceea ce deja stim; anume ca este ceea ce este. Prin urmare, spunem ca fiinta este dar nu si cum este. Avem, spune Hegel, un concept abstract asupra fiintei in sine. In paranteza fie spus, abstract, in sens hegelian, inseamna acel concept care poseda (contine) note, insusiri sau determinatii mai sarace (putine) prin raportare la un alt concept subordonat logic lui. De exemplu”animal” este un concept abstract pentru faptul ca el contine mai putine insusiri decat conceptul ”om” pe care il include in sfera sa. Prin raportare la conceptul ”om”, conceptul ”animal” are o sfera mai larga, cuprinzand si alte notiuni in extensiunea lui. In schimb, ”animal” are un continut mai sarac decat conceptul ”om”. A fi abstract sau concret depinde de felul in care conceptele se raporteaza unele la altele in functie de sfera si continutul lor. Evident ca cel mai abstract concept este ”fiinta”, intrucat el le cuprinde toate celelalte concepte fara ca la randul sau sa fie cuprins de un concept de o mai larga generalitate. Fiinta se contine doar pe sine. Despre fiinta nu putem spune decat ca este. In schimb despre om, in calitate de concept concret, cu multe insusiri, putem spune extrem de multe lucruri: ca este o fiinta rationala, bipeda, ca vorbeste, rade etc.
Cine are drept de decizie asupra vietii unui om: judecatorul, familia, Divinitatea?
Posted: octombrie 2, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie
Ca in fiecare zi ereaderul e plin de informatii downloadate prin programul calibre unde am adaugat si site-ul smartwomen.hotnews.ro care face parte din amuzamentul zilei recunosc filozofia feminina e in floare acolo
Ieri am descoperit articolul ce il recomand Cine-are-drept-de-decizie-asupra-vietii-unui-om-judecatorul-familia-Divinitatea-
In spirtul glumei apreciez arhiva foto personala
PS. referitor la postul Cum sa-i spui sotului ca i-ai lovit masina? Cat mai sumar imbracata! zambind scriu ca nu e valabil pentru mine
Scoala de vara – “Stiinta, relgie, filosofie” 2011
Posted: septembrie 13, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, scoala de vara
Revista Utopia
Posted: septembrie 8, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, revista utopia, utopia
Felicitari pentru revista si la cat mai multe numere va doresc.
New Age – in opinia mea – a murit inainte sa se nasca
Posted: iulie 18, 2011 in filozofieEtichete:New Age
“Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica. “
A fi “realist” e a cauta altceva si mai mult decat ofera realitatea [...] Daca vrei muzica nu te opresti la zgomotele padurii, daca vrei arhitectura, abandonezi gata-facutul pesterii, daca vrei vin nu te multumesti sa mananci toti strugurii.
Andrei Plesu
Spiritul Legilor – Montesquieu
Posted: februarie 18, 2011 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, Montesquieu, spiritul legilor
“Nuantat, atent la abundenta diversitate a realului oamenilor si lucrurilor, filosoful devine jurist, istoric, antropolog, geograf, climatolog, medic de clinica,sociolog etc.” I se intampla sa joace si rolul de moralist, sa dea sfaturi legislatorului pentru a-l indemna la moderatie, pentru a-i reaminti excelenta valorilor de mijloc, acest bine situat intre doua limite si sa deplanga “raritatea marilor oameni moderati” “
Frumos…
Oamenii din umbra –FrancMasonii – 3 part 28
Posted: noiembrie 12, 2010 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, fracmasoni, masoni, masonii, oamenii din umbra
de Doru George Pascal
Oamenii din umbra –FrancMasonii – 3 part 28
Oamenii din umbra –FrancMasonii – 2 part 27
Posted: noiembrie 11, 2010 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, francmasoni, masonerie, masoni, masonii, oamenii din umbra
de Doru George Pascal
Oamenii din umbra –FrancMasonii – 2 part 27
Manual de filozofie
Posted: noiembrie 3, 2010 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, manual de filozofie
Oamenii din umbra – ep. 26 – Francmasonii ep. 1
Posted: noiembrie 2, 2010 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, francmasoni, masoni, masonii, oamenii din umbra
de Doru George Pascal
Oamenii din umbra – ep.25 – Marele Sigiliu American ep. 4
Posted: octombrie 26, 2010 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, oamenii din umbra, Sigiliu American
de Doru George Pascal
Oamenii din umbra – ep 24 – Marele Sigiliu American part. 3
Posted: octombrie 24, 2010 in filozofieEtichete:filosofie, filozofie, masonii, oamenii din umbra, Sigiliu American
de Doru George Pascal
Legile Cosmice
Posted: octombrie 23, 2010 in filozofieEtichete:cosmos, filozofie cosmica, Legile cosmice
de Doru George Pascal
