Traditia neoplatonica a privit realitatea in ansamblul ei ca pe o ierarhie ordonata de niveluri din ce in ce mai unitare, pornind de la pluralitatea fenomenelor si terminand cu unitatea absoluta a principiului. Sarcina traditiei a fost aceea de a distinge aceste niveluri, avand mereu ca reper structura elaborata de Platon in partea a doua a dialogului Parmenide. Totusi, acest efort pur rational atinge la un moment dat insasi limita gandirii, deoarece unul absolut – principiu si cauza transcendenta a intregii realitati – este mai simplu chiar si decat gandirea si este, propriu-zis, dincolo de spatiul ontologic, al fiintei. In fata acestui principiu, expunerea filozofica este bulversata si se transforma intr-un discurs inspirat, non-descriptiv, care prefera aluzia si indicatia in locul afirmatiei directe. Ne intalnim astfel cu un alt tip de abordare, pe care l-am putea numi “mistic”. Totusi, limita dintre demersul rational si cel “mistic” nu este deloc usor de precizat.
Arhiva pentru iunie, 2009
Neoplatonismul. Mistica principiului prim
Scris de Tony pe iunie 11, 2009
Publicat în filozofie | Lasă un comentariu »
