Aristotel

Posted: Noiembrie 20, 2006 in filosofie

S-a născut în 384 în Grecia în Stagira. Tatăl lui era medic la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocupările familiei sale sunt realiste. La 17 ani revine la Atena ajungând la Akademia lui Platon. Va sta 20 de ani elev şi profesor a ţinut prelegeri din filosofie. Va pleca în anul motţii lui Platon în Asia Mică şi în statele greceşti din jur.Va face multe călătorii, lucrează cu mulţi învăţaţi în biologie. În anul 342 ÎH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de educaţia fiului său Alexandru. După ce ajunge Alexanrdu rege, Aristotel revine la atena şi îşi deschide preopria şcoală filosofică lângă fostul templu al lui Apollon Lykeios, şcoală – liceu (Lykeion). Se va numi şi şcoala peripatetică – de la obiceiul din şcoală de a se discuta filosofie plimbându-se printre şirurile de coloane.Spre sfârşitul vieţii după moartea lui Alexandru, trebuie să se refugieze deoarece partidul patriotic nu-i putea ierta legătura cu familia domnitoare. În Atena existau sentimente estide Macedoniei, se refugiază în insula Eubeea în localitatea Calcis unde va muri în 322 la 62 de ani. După propriile spuse i-a împiedicat pe atenieni să păcătuiască din nou împotriva filosofiei.S-au păstrat prelegerile de la liceu. Opera sa cuprinde peste 1000 de lucrări din care se cunosc doar 160. Tratate de filosofie, poeme, scrisori, discursuriOpere : Tratate de Fizică (filosofia naturii), Metafizica (tratate de filosofie primă), Organon (tratat de logică), despre suflet, despre naştere şi distrugere, istoria animalelor, despre cer, Politică, Poetică, Retorică, lucrări de morală : “Etica nichomahică”, “Etica eudemică” (Eudem).De la Aristotel înainte termenul de Metafizică va avea şi sensul de Ontologie, dar va mai avea o accepţie de metodă filozofică opusă celei dialectice. Egal este cel care a numit.Aristotel este întemeietor aproape universal a tuturor ştiinţelor, teoretizat logica, etica, retorica, economia politică, poetică, psiholog , al naturii.Kant. “ De la Aristotel încoace logica nu a avut nevoie să facă un pas înapoi, dar că şi până astăzi es n-a putut face un pas înainte “.Opera aristotelică cuprinde toate domeniile, impresionează prin amploarea şi adâncimea, prin contribuţiile originale. În toate domeniile s-a comportat ca un adevărat om de ştiinţă, impresionând prin erudiţia sa. Aristotel1.      Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gândirea filosofului în istoria gândirii sale2.      Th. d Aquino3.      HeghelEste de menţionat pentru a vedea erudiţia şi profunzimea preocupărilor prin faptul că a scris tratatul Constituţia Atenei, cuprinde 2 părţi :1.      istoria transformărilor politice ale Atenei,2.      descrie instituţiile politice contemporane.

Pentru această lucrare a studiat 158 constituţii ale statelor greceşti şi barbare.

Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinăuntrul platonismului ci din altă perspectivă. El şi-a dat seama că nu poate merge pe urmele lui Platon, el se îndoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comportă respectuos, dar nu face compromisuri adevărului. Această poziţie este exprimată în celebra exclamaţie : “Amicus Plato sed magis amica veritas “ ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul ). Filozofia lui Aristotel deschide căi noi, meditaţii filozofice. El arată erorile lui Platon : că a separat generalul de particular, a considerat că esenţele generale ar exista independent de cele particulare, teza participării ( lucrurile sensibile participă la ideea în sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arată legătura dialectică dintre general şi particular, generalitatea nu poate exista prin ea însăţi,ci se află într-un continuu proces de mişcare şi transformare. Filozofia aristotelică are ca obiect determinarea participărilor de bază ale existenţei universale. El socoteşte metafizica ( ontologia ) ca fiind ştiinţa principiilor şi cauzelor prime. Prin cauză principală = cauza fundamentală.El găsim prima dată definiţia principiului ….. în 5 accepţii :1.      principiul este punctul de pornire al mişcării lucrurilor este elementul prim al generării a tot ce există;2.      principiul constituie punctul de plecare datorită căruia lucrul este, ia naştere şi poate fi cunoscut.Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existenţei sunt materia şi forma. După el tot ce există în mod efectiv reprezintă sinteza acestor 2 principii sinteză numită substanţă.Materia – principiul pasiv care dă consistenţă şi care este modelat de formă. Forma – cea care dă configuraţie, este elementul activ dătător de structură care face ca lucrurile să fie ceea ce sunt, dar nici forma şi nici materia nu pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai acţionând asupra materiei, după cum materia devine realitate primind formă. Ex. de Metafizică : statuia lui Hermes este făcută din piatră, piatra însăşi este o materie dar şi o formă, formă pentru că se individualizează cu  celelalte forme dar în raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei.Un loc important în filozofia sa o ocupă teoria asupra categoriilor. Tratează categoriile din punct de vedere filozofic ca domenii şi grade ale existenţei, dar şi ca formă a gândirii logice, structura realului. Prin categorii, noţiuni de maximă generalitate, care exprimă cele mai generale elemente, însuşiri şi relaţii de ordinul esenţei lucrurilor sau a cunoaşterii lor.Aristotel şi-a propus să pună în evidenţă noţiunile necesare cu ajutorul cărora se poate examina condiţiile oricăror lucruri. A elaborat 10 categorii : substanţa, calitatea, cantitatea, spaţiul, timpul, relaţia, acţiunea, pasiunea, posesia, poziţia.Cifra 10 este o rezonanţă a filosofiei pitagorice, I-au scăpat o serie de categorii lui Aristotel : efect, cauză, mişcare şi cu tot schematismul acestei teorii, teoria categoriilor este foarte importantă atât pentru filosofie cât şi pentru ştiinţă. Teoria acestei mişcări consideră că natura este de neconceput fără mişcare şi că nu există mişcare în afara lucrurilor. Este importantă încercarea lui de a clasifica forme de mişcare; creşterea sau descreşterea – mişcare în raport cu cantitatea, schimbarea calitativă –  mişcare în raport cu calitatea, deplasarea – mişcarea în raport cu locul. S-a ocupat şi de cauzele mişcării. Ştim că Heraclit din Efess lega mişcarea de dedublarea unitarului (contradicţie) dar Heraclit nu a avut raportul ştiinţific şi logic pentru a demonstra această problemă logică. Aristotel leagă mişcarea de contradicţie numai că el înţelege contradicţia ca un fenomen de suprafaţă, liniar, ca un fenomen care explică apariţia unuia şi dispariţia altui fenomen. Cum se ajunge la aflarea cauzei mişcării ? Aristotel dă un exemplu : bila A care se mişcă într-o direcţie constatăm că a fost pusă în mişcare de mâna noastră sau de bila A1 tot în mişcare. Dacă mergem în această direcţie împingem cauza mişcării la infinit. De aceea Aristotel afirmă că există un mişcător iniţial nemişcat. Se întreabă : aceasta poate fi materie ?Răspuns : nu, pentru că a demonstrat că materia este pasivă. Acest mişcător iniţial nemişcat se află în afara materiei,este imaterial.Nu poate fi decât Dumnezeu, care aparwe în sistemul filozofiei a lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al materiei – Primul motor spiritual, unic, absolut care se află în nemişcare, dar care generează mişcarea în lume.Teoria cauzelor prin care el vrea să explice factorii diferiţi care trebuie să participe la aparăţia unei entităţi determinate. Exemplu : statuia care este făcută dintr-un bloc de marmură. Pentru ca statuia să fie făcută trebuie să existe blocul de marmură (cauză materială), trebuie ca în mintea sculptorului să existe imaginea a ceea ce el vrea să facă (cauză formală). Sculptorul trebuie să facă ca forma din capul lui să se concretizeze în blocul de marmură (cauză eficienţă), în toate acestea trebuie să existe voinţa sculptorului (cauza finală). Concluzia lui Aristotel pentru apariţia unei entităţi determinate trebuie să existe 4 cauze.Idei social – politice. Le găsim în “Politică” – 8 cărţiStudiul asupra constituţiilor pe care el le-a făcut l-a dus  la ideea că statul este primordial faţă de individual. Apare în aceeaşi lucrare – ideea istoricităţii vieţii sociale. El susţine că statul este o instituţie naturală, omul de la natură fiinţă socială. Omul se deosebeşte însă de animalele ce trăiesc izolat, cât şi de cele ce trăiesc în grup prin aceea că omul face parte dintr-o comunitate de muncă. Consideră comunitatea de muncă ca formă politică a activităţii naturale. Aristotel analizează formele diferite de stat, tipuri de stat, arătând avantajele şi dezavantajele fiecăruia în parte. Idei actuale – ideea că omul este un zoon politikon.(fiinţa omenească este prin esenţa sa membru unei societăţi organizate, a unui polis – oraş, stat, cetăţean). Această celebră teză exprimă ideea de sociabilitate a omului. După cum Aristotel nu se limitează la constatarea faptului că omul este fiinţă sociabilă ci implică şi ideea că omul este aşa de la natură, este subordonat statului.Dacă Platon a admis o egalitate limitată în sfera conducătorilor statului, Aristotel dimpotrivă, i-a apărarea proprietăţii private şi a familiei, consideră că forma ideală de stat este aceea în care puterea politică aparţine celor cu stare mijlocie. El admite că pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocraţie şi democraţie. Aristotel face o pledorie remarcabilă în favoarea democraţiei. Arată că mulţimea are capacitatea de a judeca mai bine în orice împrejurare decât un grup restrâns de oameni. Vorbeşte de faptul că omul trebuie să se supună legii, că legea are putere supremă în stat. Este întemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la începutul majorităţii ştiinţelor. Aristotel – primul filozof la care găsim o construcţie teoretică minuţioasă, un adevărat sistem filozofic, este importantă analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiinţifice de filosofie constituindu-se în stiinţe de sine stătătoare care studiază realitatea din diferite perspective. Analiza critică făcută , filosofia lui Platon. Filosofia modernă şi contemporană nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discută cu respect de el şi filosofia sa.     

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s