Personalitatea

Posted: Decembrie 13, 2006 in filozofie

Motto: Dintre lucrurile cele mai de pret pe care le are omul, acela de a fi capabil să se introspecteze, de a încerca să-si descifreze propria personalitate, mi se pare a fi un lucru de o însemnătate exceptională.Mulk Raj Anad

I. Conceptul de personalitate

II. Perspective de abordare a personalitătii:           

 Perspectiva atomistă           

Perspectiva structurală           

Perspectiva sistemică           

Perspectiva psihosocială           

Perspectiva umanistă

III. Structura personalitătii

IV. Concluzii 

I. Conceptul de personalitate           

Personalitatea este obiectul mai multor stiinte, fiecare dintre acestea considerând-o dintr-un unghi specific (antropologia biologică si culturală, sociologia, stiintele educatiei, medicina psihosomatică, istoria).           

Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se constituie fundamental în conditiile existentei si activitătii, începând cu primele etape ale dezvoltării individului în societate.           

Din punct de vedere psihologic, trebuie făcută distinctia în cadrul sistemului psihic uman, dintre fenomenele locale, accidentale, variabile si cele constante, invarianti, sub formă de trăsături sau structuri în organizarea psihologică a subiectului.           

Fiecare ne nastem cu un potential uman nativ care se valorifică si dezvoltă treptat prin socializare si enculturatia (asimilarea valorilor si comportamentelor sub forma unei învătări continue). 

II. Perspective de abordare a personalitătii1.

Perspectiva atomistă este cea mai veche, dar a continuat în diferite forme să circule până în zilele noastre. Ea se bazează pe de o parte, pe descompunerea personalitătii în elementele sale componente, urmărind studierea legitătilor lor de functionare, iar pe de altă parte, pe identificarea elementului primar sau constituantul fundamental al acesteia.Astfel, cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrates, urmat de Galenus, cu privire la temperament, care este explicat naiv, prin amestecul celor patru humori socotite ca fundamentale (sânge, fiere neagră, fiere galbenă si salivă) din care una ar domina, de unde si denumirile care s-au păstrat de: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Ipoteza humorală a fost eliminată, dar este confirmat faptul că teoria este constitutiv-organică.

Mult mai târziu, I.P.Pavlov  (1849-1936) fiziolog rus, a stabilit cele 4 tipuri de ANS (activitate nervoasă superioară) în functie de modul cum se combină însusirile de fortă, mobilitate, echilibru, între cele două procese nervoase de bază: excitatia si inhibitia, în caz de neechilibru neputând să intervină numai predominarea fortei excitative.Aceste trei însusiri de bază privind functionarea sistemului nervos prezintă gradatii: pentru fortă: puternic/slab, pentru mobilitate: mobil/inert, pentru echilibru: echilibrat/neechilibrat.Prin combinarea dintre însusiri în prim plan apar patru tipuri de sistem nervos (prin extensie de ANS) care sunt corespondente, relativ, cu cele patru temperamente descrise în antichitate de Hipocrates:

-însusirile de fortă delimitează

A) tipul puternic       

B) tipul slab

-însusirile de mobilitate(trecerea de la excitatie la inhibitie) :

A)tipul mobil       

B)tipul inert

însusirile de echilibru:

A)tipul echilibrat      

B)tipul neechilibrat

Tipul puternic-mobil-echilibrat: temperamentul sangvinic

Tipul puternic-neechilibrat-excitabil: temperamentul coleric

Tipul puternic-echilibrat-inert: temperamentul flegmatic

Tipul slab: la baza temperamentului melancolic

Medicul psihiatru german Ernst Kretschmer (1888-1964) propune o tipologie după constitutia corporală, care corelează cu o anume tipologie temperamentală si cu predispozitia pentru anumite maladii psihice. El identifică:

1. Tipul picnic căruia îi corespunde ca profil psihologic ciclotimicul(gr. Kylos-cerc, thyma-stare), dispozitie spre o evolutie tonico-afectivă, ciclică, sinusoidală, cu alternante între stări active si depresive). Sunt oameni cu talie joasă, scunzi, fata rotundă, ten fin, strat de grăsime la suprafata trunchiului, putin încrezători în puterile lor, temători, dintre ei se recrutează bolnavii maniaco-depresivi si hipomaniacii.

2. Tipul leptosom sau astenic, cu talie înaltă, membre lungi si subtiri, sistem osteomuscular firav, oameni cu caracter normal, hipersensibili, dominati de introversie. După E. Kretschmer acestia prezintă predispozitii pentru boli schizoide si schizofrenie.

3. Tipul atletic este un tip intermediar care este dezvoltat armonios din punct de vedere fizic, echilibrat relational, apreciat ca fiind normal din punct de vedere psihic.În 1926, W.E.Sheldon propune o tipologie morfo-fizio-psihologică după gradul de dezvoltare a 3 celor foite germinative:

endomorf– dezvoltare corporală predominant internă, dezvoltă: 

n   Tipul visceroton(care se apropie de cel picnic din tipologia anterior prezentată) dominat de activităti organice, interne, mai ales de nutritie, preferă ceremoniile, relaxarea în pozitie de miscare iar din punct de vedere emotional reactiile sunt uniforme; sunt extraverti;mezomorf- dezvoltare corporală echilibrată, dezvoltă:

n   Tipul somatoton dominat de activitatea sistemului muscular; iubeste sportul, riscul în activităti pragmatice, vocea este neretinută, maniera de comportare are caracter deschis, direct,uneori dură;

ectomorf-dezvoltare corporală predominant externă se regăseste în

n   Tipul cerebroton, dominat de activitatea sistemului nervos; pozitia, miscările îi sunt retinute, înhibate, tendinte de însingurare, sociofobii. Se remarcă prin activism intelectual si afectiv. În rândul lor schizofrenia este boala psihică întâlnită.           

Hans Y. Eysenck (n.1916-psiholog britanic de origine germană) a utilizat pentru identificarea aspectelor fundamentale ale personalitătii o tehnică ce poartă denumirea de analiza factorială. El sustine că există 2 dimensiuni esentiale ale personalitătii în functie de nivelul de nevrozism: instabilitate si stabilitate. Acestea se corelează cu tipologia propusă de C.Gustav Jung (1875-1961), psihiatru elvetian bazată pe orientarea predominantă spre lumea internă în functie de care a descris 2 tipuri: extrovert si introvert.           

Modelul de personalitate al lui H.Y.Eysenck ordonează pe două axe (una verticală si una orizontală) cei 4 factori si astfel delimitează următoarele tipuri:           

 -extrovert stabil- sangvinic,           

 -introvert stabil- flegmatic,           

-extrovert instabil-coleric,           

 -introvert instabil- melancolic.           

Fiecare factor principal este compus din factori secundari: de exemplu pentru extrovert acestia sunt dinamismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea, expresivitea, chibzuinta si responsabilitatea în timp ce pentru introvert sunt respectul de sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si vinovătia.Mai târziu, în 1976 a adăugat si a treia dimensiune psihoza, dându-si seama că acest aspect al personalitătii nu se justifică prin extroversiune si introversiune. La majoritatea oamenilor se identifică factori si dintr-o categorie si din cealaltă si acestia poartă denumirea de ambivert.           

O teorie la fel de celebră, bazată tot pe analiza factorială a fost elaborată, în 1965 de Raymond Cattell, autorul testului 16PF, potrivit căreia există 16 factori esentiali de personalitate pentru definirea profilului oricărui om.            

În concluzie, valoroase explicativ si analitic, teoriile de tip atomist rămân totusi tributare diviziunii componentelor, omiterii unitătii, integralitătii personalitătii. 

2.Perspectiva structurală apreciază personalitatea pornind de la global, la întreg, de la organizarea si ierarhizarea elementelor componente. 

Pentru scoala gestaltistă personalitatea este o configuratie, un ansamblu de elemente.

Perspectiva configurationistă, rezultat al trăsăturilor este sustinută si de J.P.Guilford pentru care unicitatea personalitătii rezultă din modul concret de organizare, structurare si interrelationare si nu din numărul trăsăturilor. J.P.Guilford a identificat aproape 100 de factori, majoritatea de natură intelectuală.S-au identificat puncte comune între perspectiva atomistă si cea structurală. Cea mai evidentă este tendinta de identificare a factorilor dar si cea de a doua se impune prin surprinderea caracterului global si unitar al personalitătii si are în vedere dinamica sa în baza structurării si evolutiei componentelor sale în timp.Kurt Lewin (1890-1947) psihosociolog american de origine germană, interesat de dinamica grupului, sesizează în structura personalitătii 3 momente succesive:

·Etapa structurii globale-este una de tip primar, nediferentiată, slab structurată, mai ales în privinta conexiunilor interne. Este evidentă în jurul vârstei de 3 ani.

·Etapa structurii semidezvoltate-în interiorul structurii initiale se diferentiază functiile si creste gradul de interdependentă corelativă. Cel mai pregnant se evidentiază în preadolescentă.

·Etapa structurilor dezvoltate în care sunt deja maturizate prin tipurile de structuri si prin maximalizarea conexiunilor de tip reglator dintre ele, ceea ce asigură coerentă, stabilitate. Se dezvoltă după vârsta adolescentei pe măsura maturizării actionale si sociale.    

 Studiile de analiză factorială sunt folosite pentru identificarea structurii personalitătii considerată capacitate definitorie.     

 3. Perspectiva sistemică are la bază teoria sistemică având ca punct de referintă sistemul, în cadrul căruia elementul devine important numai în măsura în care este interpretat ca sistem, deci ca ansamblu de relatii, de interactiuni si interdependente. Elementul trebuie raportat la context, ceea ce într-un context este element, în altul devine sistem. Acest lucru este posibil pentru că elementele se unesc în subsisteme.     Personalitatea este o unitate integrativă, superioară, un sistem supraordonat ce nu se poate reduce la procese, functii psihice si nici nu se adaugă la structurile biologice sau psihocomportamentale primare. Este un sistem dinamic, hipercomplex, cu organizare ierarhică plurinivelară, care dispune de intrări-stări-iesiri, asemeni oricărui sistem.    

Forta personalitătii, unitatea, stabilitatea ei se probează mai ales prin puterea de a surmonta, de a domina si chiar de a se impune în raport cu o situatie, ceea ce înseamnă că există o dinamică în evolutia sa.    

Din perspectiva dinamismului personalitătii, contributia lui Sigmund Freud (1856-1939), medic austriac, fondatorul psihanalizei (conceptie teoretico-metodologică centrată pe studierea vietii psihice interioare a subiectului) este revelatoare.    

 Psihanaliza nu se limitează doar la descrierea si clasificarea fenomenelor ci are în vedere elementele de determinare ale vietii psihice interioare si schimbarea finalitătii psihologice de la cea de tip explicativ la una ameliorativă, psihoterapeutică, umanistă.    

După S. Freud personalitatea rezultă din actiunea a 3 forte dispuse la 3 niveluri supraetajate: eul, supraeul si sinele.    

Sinele reprezintă nivelul inconstientului, sediul impulsurilor instinctive, dominate de principiul plăcerii, al reducerii tensiunii situat în afara rationalului.    

Eul (ego), dimpotrivă este forta constientă, organizatoare ce actionează după principiul realitătii si implică gândire, ratiune, control asupra pornirilor tensionate din inconstient. Trebuinta în stare activă este expresia unui dezechilibru care creează la nivel inconstient o puternică stare de tensiune ce se exercită ca o fortă asupra constientului (al eu-lui) care trebuie să găsească modalitatea de descărcare, de reducere a tensiunii.     Supraeul sau superegoul reprezintă sistemul normelor social-morale însusite de individ, interiorizate pe bază de deprinderi morale, de motive. Supraeul detine atât o zonă din inconstient cât si una din constient exercitând control, determinare asupra eu-lui dar si asupra sinelui. Este depozitarul valorilor socio-morale.    

Atâta timp cât între cele 3 instante există echilibru viata personalitătii decurge firesc, în schimb atunci când apar tensiuni, cum este cazul unor instincte care nu pot fi satisfăcute, ele sunt refulate, trimise în inconstient. Acolo nu dispar, nu sunt inactive, ci pot reveni cu fortă sporită pentru a fi satisfăcute. Cu cât conflictul dintre libidou (forta, puterea instinctelor sexuale) si constiintă este mai mare, cu atât instinctele refulate caută căi proprii de a se satisface, chiar împotriva vointei si vrerii constiintei.    

La nivelul celor 3 instante apar mecanisme de defulare, de descărcare ce permit organismelor să se echilibreze: de exemplu unele apar sub forma visului (inconstient), în cazuri mai grave apar stări morbide, obsesive, nevrotice.    

La nivelul subconstientului se dezvoltă actele ratate (lapsusuri, erori de lectură, de scris) bazat pe automatisme iar modalitătile de defulare constiente pot fi grosiere (explozii, reactii nestăpânite, violente) sau rafinate, prin suprimarea tensiunii în alt gen de activitate decât cea obligatorie, curentă ( creatii, hobby-uri).     Dintre cele 3 instante, după opinia lui Freud, cea mai importantă este a doua, subconstientul, întrucât trebuie să satisfacă cerintele sinelui, ale Supraeului si Realitătii, să fie un mediator între cerintele aparatului psihic.     

4. Perspectiva psihosocială are în vedere cunosterea personalitătii concrete, asa cum reactionează firesc în sistemul interrelatiilor, pe baza statusurilor si rolurilor îndeplinite.    

În această perspectivă, esenta personalitătii o reprezintă ansamblul relatiilor sociale, atât cele macrosociale (economice, politice, juridice, morale, religioase etc.) cât si cele microsociale (familiale, scolare, profesionale, de vecinătate, etc.)     A.Kardiner vorbeste de un nucleu de bază iar R.Linton de personalităti de statut, configuratii psihologice comune membrilor dintr-un anume mediu social sau cu un anume statut.     Perspectiva psihosocială presupune o triplă interpretare a personalitătii:

1) Situatională– personalitatea ca produs al situatiilor, împrejurărilor, o raportare la situatiile care le trăieste, provoacă, suportă, valorifică, respectiv la contextul social;

2) Relatională-studiază personalitatea în relatie cu alta, pentru a vedea cum se acomodează, adaptează, cooperează;

3) Grupal-raportarea la grup, considerându-l nu doar ca un simplu context, ci ca instrument de formare a personalitătii.    

Dacă individul are personalitate, grupul are similaritate, care cu cât va fi mai puternică, mai coerentă cu atât va influenta personalitatea fiecăruia. 

5. Perspectiva umanistă    

 Psihologia umanistă, orientare ce s-a impus începând cu a doua jumătate a secolului XX, prin Abraham Maslow, Carl Rogers, Charlotte Buhler, psihologi americani, J.Cohen (englez) si francezul A.de Peretti propune o personalitate care să trăiască sansele împlinirii, satisfactiei, succesului, să constuiască relatii de colaborare, solidaritate si pe această bază să se implice în marile probleme ale omului si omenirii (boală, sănătate, fericire/nonfericire, exploatare, fraternitate, război, pace).    

 Pentru Carl Rogers, unul dintre initiatorii teoriei umaniste, personalitatea trebuie să se centreze pe dezvoltarea necesitătii de autoactualizare ( de dezvoltare a potentialului propriu) si a necesitătii pretuirii, atât a celei de tip neconditionat ( fiecare este pretuit de 1,2 persoane indiferent de tipul său de comportament) si a celei de tip social-valoric, ultima dependentă de ceea ce se numeste conditii de valoare, care impun cunoastere si respectare.    

Marele caracterolog american G.Allport sustine că trăsăturile personalitătii se ierarhizează, unele fiind dominante, altele subordonate, la fiecare impunându-se una, două trăsături dominante, cardinale, care le controlează pe toate celelalte. Acestea sunt urmate de trăsăturile principale, în număr de 10-15 care, deoarece sunt caracteristice individului se pot identifica cu usurintă. În afara acestora, sute, chiar mii sunt trăsăturile secundare, slab exprimate, lipsite de continuitate, uneori negate chiar de subiectul însusi.    

George Kelly în 1955 a formulat o teorie potrivit căreia fiecare dintre noi îsi elaborează un set de constructe personale în baza experientei proprii, le utilizează pentru a întelege lumea, pe cei din jur si în luarea deciziilor.    

Constructele personale pot fi locale sau generale, au caracter bipolar (ex. sensibil, insensibil) si sunt folosite în evaluarea celorlalti. Potrivit lui G.Kelly, fiecare avem un set de 8,9 constructe supraordonate (bun/rău) si altele mult mai numeroase, subordonate. Personalitatea apare ca un sistem de constructe ce se integrează unele pe altele, constructe de constructe-situate la mai multe niveluri ierarhice.    

Pentru analiza constructelor personale, el a elaborat o grilă, repertoriu, considerată a fi primul test de personalitate ce oferă o întărire profundă a felului în care un om îsi întelege lumea.     

III. Structura personalitătii    

Structura personalitătii include:

·      Subsistemul de orientare al personalitătii (motive, interese, aspiratii, înclinatii, convingeri, idealul de viată);·      Subsistemul bioenergetic al personalitătii- Temperamentul;

·      Subsistemul instrumental al personalitătii -Deprinderi, priceperi, obisnuinte, aptitudini si capacităti, creativitatea si potentialul creativ;

·      Subsistemul relational valoric si de autoreglare- Caracterul

IV. Concluzii      Analizând multiplele teorii ale personalitătii, Montmolin, arată că ideile care apar cel mai frecvent în cadrul diverselor teorii asupra personalitătii sunt:

1. ideea de totalitate, personalitatea fiind privită de majoritatea autorilor ca un ansamblu de trăsături, ca un agregat, ca un sistem de procese si functii psihice;

2. ideea de individualitate, care se referă la caracterul unic, original al personalitătii, pe baza căruia putem diferentia un individ de altul;

3. ideea de concret, în sensul că o cunoastere a personalitătii ne permite o predictie cu privire la ceea ce va face în mod concret un individ într-o anumită situatie;

4. ideea de unitate, personalitatea presupunând organizare, caracter sistemic;

5. ideea de stabilitate, trăsăturile de personalitate reprezântând constante ale comportamentului.          

BIBLIOGRAFIE

1. Allport G.W., Structura si dezvoltarea personalitătii, E.D.P.,1991;

2. Freud S., Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vietii cotidiene,E.D.P., 1992;

3. Hayes N., Orrell S., Introducere în psihologie, Ed.All, 1997;

4. Holdevici I, Psihologia succesului, Ed. Ceres, Bucuresti, 1993;5.  Zlate M., Eul si personalitatea, Ed.aIIa, Ed.Trei, 1999.              

Comentarii
  1. h3ll3n spune:

    Am gasit multe teme care ma intereseaza pe blogul asta si vreau sa iti multumesc! Si as mai avea daca se poate o intrebare: „Ce profesie ai?”

  2. tonysss spune:

    Profesie ?:) Erou cultural 😉 vorbind serios, am mai multe meserii iar filozofia este un hobby, nu gasesti asemenea cursuri in tot google-lul. Nu ai de ce sa imi multumesti, tin doar sa luminez poporul asta european, in rest sa ne fie numai de bine, caci filozofie faci si la piata numai ca putini stiu.

  3. rodicutzag spune:

    Imi permit sa notez ca din acet post lipseste ambivertul.
    Este absenta ambivertului o dovada a limitarii limbajului (de care se plangea altcineva aici intr-un alt post) sau ce sa fi fiind?
    Sau psihologii romani aplicati la studiul personalitatii au o inclinare catre senzationalsim si atunci prezinta doar extremele?
    Intre extravertit si introvertit se gaseste ambivertul.
    Gasim la Center for Applied Cognitive Studies din South Carolina(http://www.centacs.com/quickstart.htm#Background)
    definite in sectiunea
    Six Facets of Extraversion :
    INTROVERT (E-) …
    AMBIVERT (E=)….
    EXTRAVERT(E+)….

    Levels of Extraversion

    On the one hand, the Extravert tends to exert more leadership, to be more physically and verbally active, and to be more friendly and outgoing around others than most people tend to be. This extraverted profile is the foundation of many important social roles, from sales, to politics, to the arts and the softer social sciences.

    On the other hand, the Introverts tend to be more independent, reserved, steady, and more comfortable with being alone than most people are. This introverted profile is the basis of such varied and important social roles as production managers and the harder physical and natural sciences.

    In between these two extremes are the Ambiverts, who are able to move comfortably from outgoing social situations to the isolation of working alone.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s