Filosofie Sociala

Posted: Decembrie 24, 2006 in filosofie, filozofie, psihologie, sociologie

 Libertate si Societate

Problema libertatii a aparut in constiinta filosofica a oamenilor in momentul in care au fost constientizate limitele.Exista limite interioare si constrangeri exterioare.Exista constrangeri de ordin social-politic. In fata acestor constrangeri apare problema libertatii.Libertatea inseamna absenta constrangerii.Exista diferite raspunsuri la aceasta problema.Exista doua mari teorii privitoare la libertate:

1)teoria liberului arbitru si

 2)teoria libertatii ca intelegere a necesitatii.

1)Teoria liberului-arbitru sustine ca persoana e inzestrata cu puterea de a face acte care nu sunt determinate de nici o constrangere interioara sau exterioara.Liberul-arbitru ar fi aceasta putere de a se detasa de orice.Prin aceasta putere de detasare , omul ar fi in stare sa controleze total deciziile sale de actiune.Teoria liberului-arbitru il inzestreaza pe om cu o anumita putere , astfel incat el ar fi capabil sa anuleze orice forma aconstrangerii.Omul este privit ca un agent activ,nu pasiv.Aceasta teorie isi are originea in filosofia crestinismului.Filosofii crestini au introdus teoria liberului-arbitru dintr-un motiv intemeiat:era nevoie sa se realizeze o compatibilitate intre ideea atotputerniciei si bunatatii lui Dumnezeu si a existentei raului in lume.Desi Dumnezeu este creatorul lumii,El nu este si izvorul raului.Omul este inzestrat cu liber-arbitru,astfel incat el alege intre bine si rau.Omul este resonsabil de faptele sale ,si nu Dumnezeu.Prin ideea liberului-arbitru libertatea este profund corelata cu responsabilitatea.I.Kant sustine ca ideea liberului-arbitru este absolut necesara pentru a putea intemeia moralitatea.Pentru ca viata morala sa aiba sens, trebuie sa postulam existenta liberului-arbitru.Daca totul ar fi determinat , nu ar mai exista obligatii morale.Moralitatea nu este o constrangere opusa libertatii, ci este teritoriul de realizare a libertatii.”Sa nu minti” implica libertatea.           

Una din filosofiile cele mai radicale pe directia liberului-arbitru este existentialismul lui Jean-Paul Sartre. Existentialismul sau este o afirmare a libertatii absolute a omului. Se opune oricarui determinism al libertatii. El considera ca nici corpul, nici psihicul, nici conditiile de viata nu pot determina actiunile omului.           

El considera ca omul exista. Etimologic, “a exista” inseamna “a iesi din” (ek-sista). Omul are posibilitatea de a iesi din orice determinanta, de a transcende orice situatie in care se afla. El considera ca nu exista nici o situatie care sa-i fie determinata. “Omul este condamnat sa fie liber” afirma Sartre. Singura limita a libertatii este moartea. Cat traim, suntem liberi. Un lucru important insa in filosofia lui Sartre este constiinta. El considera ca chiar si formele de pierdere a constiintei (lesinul) sunt tot limite ale libertatii.           

In aceeasi maniera, Sartre neaga idee psihanalitica a inconstientului.            

2) Teoria libertatii ca intelegere a necesitatii.           

Aceasta teorie a fost si este sustinuta de filosofiile necesitariste sau deterministe, care sustin ca toate ideile sau actiunile sunt determinate. In directia aceastor filosofii vine stiinta.           

Stiinta considera ca actiunile si deciziile umane sunt determinate fizic, deoarece corpul este controlat de creier, iar procesele din creier ar fi procese fizice.         

   Determinismul fizic nu a fost dovedit, nu este o teorie demonstrata la modul absolut. O obiectie vine din partea fizicii cuantice. Teoriile acestei fizici sustin indeterminismul. Daca teoriile fizicii cuantice sunt adevarate, este posibil ca anumite procese ale creierului nostru sa nu fie procese fizice.           

Liberul-arbitru cere si un determinism de ordin psihologic.           

Cat priveste teoria determinismului psihologic, aceasta afirma ca toate starile psihologice sunt cauzate de stari si evenimente psihice anterioare. Desigur exista si aici destule obiectii. Filosofii argumenteaza sustinand ca nici nu este de dorit aceasta teorie deoarece ea ar anula responsabilitatea omului fata de actiunile sale.           

Este bine cunoscut faptul ca actiunile comportamentului uman sunt imprevizibile. O solutie ar fi sa consideram ca libertatea de vointa a omului nu este posibila. Au existat filosofiile de tip fatalist. O alta solutie este de a regandi libertatea astfel incat sa fie compatibila cu prezenta necesitatii, a determinismului. Aceasta solutie este prezenta la ganditorii stoici si la Spinoza. Atat stoicii, cat si Spinoza sunt adeptii determinismului universal, dar incearca sa converteasca aceasta necesutate de nedeterminat. Pentru a fi liber este suficient sa acceptam necesitatea, sa consimtim la ea. Stoicii considerau ca libertatea se obtine prin supunerea benevola la determinismul cosmic. Pentru a fi liberi, trebuie sa acceptam legile universului.           

 A fi liber, nu inseamna sa obtii ceea ce doresti, ci sa nu doresti ceea ce nu poti obtine.           

Stoicii spun ca evenimentele ni se potrivesc intotdeauna, deoarece ceea ce ni se intampla are un rost mai profund, inscriindu-se in armonia universala. Stoicismul propune o viata in care cunoasterea lumii este foarte importanta. Pentru stoici, libertatea se obtine prin cunoastere. S-a spus ca stoicismul este o teorie a vietii intelepte. Stoicii propun o libertate interioara.           

 Spinoza urmeaza tot calea stoicismului. El considera ca omul este supus diferitelor conditionari de ordin esterior si interior. Pentru a fi liber, spune Spinoza, este de ajuns sa acceptam universul si determinismul cu ajutorul ratiunii, adica sa intelegem ca tot ce ni se intampla era necesar. Asta inseamna sa privim intamplarile din viata noastra nu din punctul de vedere marginit al individualitatii noastre, ci din cel al intregului, adica unghiul de vedere al lui Dumnezeu.           

Si stoicismul si spinozismul sunt filosofii ale resemnarii intelepte.           

 Un punct de vedere diferit ofera filosofiile rationaliste moderne si contemporane.           

Ideea este sa nu-l mai privim pe om ca scal al universului. El se poate elibera de acest determinism nu prin acceptare, ci prin cunoastere si folosirii a legilor naturii si universului.           

Determinismul este acceptat, insa se propovaduieste teoria eliberarii prin cunoastere stiintifica si aplicare tehnica. 

Libertate social-politica            

 Libertate social-politica, o tema a filosofii moderne            

Anticii si medievalii se preocupasera de aspectul metafizic al libertatii.          

  In aceasta perioada, libertatea este raportata la necesitatea limitelor normelor sociale, juridice si statale.           

Aceasta raportare a libertatii la necesitatea social-politica se dezvolta mai mult la gandirea de tip modern.Explicatia acetui fapt ar fi modul in care in aceasta perioada se priveste natura umana si raportul dintre individ si societate.Anticii nu au in vedere acesta problema a libertatii. Tema libertatii apare in filosofiile care pun in prim plan individul. Filosofia moderna va promova puternic individualismul. 

  Aspecte ale libertatii social-politice 

1)      Libetatea individuala si libertatea politica

2)      Libetatea social-politica 

 Deosebirea aceasta a facut-o un filosof francez, Benjamin Constant, intr-un discurs rostit in 1919, intitulat “Despre libertatea anticilor”. Libertatea social-politica ia aspectul autonomiei pe care individul o are fata de puterea politica adica spatiul de joc pe care individul il are:

         dreptul de a nu se supune decat in fata legii.

         dreptul de a-si alege ocupatia si de a o intelege

         dreptul de a se duce si de a veni fara sa ceara voie

         dreptul de a se aduna cu alti indivizi pentru a discuta despre propriile interese.

         dreptul de a interveni in administrarea guvernarii, fie pentru numirea functionarilor, fie prin reprezentari, petitii si cereri catre autoritatea politica. Aceasta libertate este libertatea individuala sau civila.Este dreptul individului de a dispune de sine insusi.Libertatea politica este libertatea angajarii fiecarui individ in organizarea statului, posibilitatea individului de a participa la guvernare.Aceasta distinctie o face Benjamin Constant considerand ca anticii gandeau libertatea ca libertate politica, pe cand modernii promoveaza libertatea individuala. Anticii accentuau libertatea politica, insa nu aveau libertate individuala, deoarece erau total supusi reglementarilor statului in toate amanuntele. Modernii promoveaza libertatea individuala, insa libertatea lor politica este din ce in ce mai aparenta, mai formala. Individul modern nu mai are sentimentul participarii la vointa.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s