A) Definitie:
Paradoxismul este o miscare internationala de avangarda in literatura, arta, filozofie, chiar si stiinta, bazata pe folosirea excesiva de antiteze, antinomii, contradictii, oximorone, parabole, paradoxuri in creatie.
A fost infiintat de catre scriitorul si matematicianul Florentin Smarandache in anii 1980 in Romania, care dorea „largirea sferei artistice prin elemente neartistice si prin experimente contradictorii; in special creatie in contra-timp, contra-sens.”
B) Etimologie:
Paradoxism=paradox+ism, inseamna teoria si scoala de folosire excesiva a paradoxurilor in creatie.
C) Istoric:
„Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic.
Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un „poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un „poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un „poem citadin”, ‘taranii cosand’ un „poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un „poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un „poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un „poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un „poem postmodernist” (inter-textualism).
O clasificare pe verticala? „Poem vizual”, „poem sonor”, „poem olfactiv”, „poem gustativ”, „poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: „poem fenomen (al naturii)”, „poem stare sufleteasca”, „poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Tot articolul
Nervi de Sezon 