Natura si Diviziunea Naturii

Posted: Ianuarie 19, 2007 in filosofie, filozofie

           A. Procedeele ratiunii – diviziunea si analiza
           B. Impatrita diviziune (logica si reala) a naturii sau creatia conceputa ca teofanie
           C. Mistica si teofanie
           E. Ratiune si credinta la Eriugena

Hegel spune despre Eriugena ca este ‘primul medieval cu care începe o filosofie adevarata’ si ca nu-si cladeste sistemul pe exegeza ci pe autoritatea Parintilor (auctoritas patrum adica Augustin Grigore de Nyssa Dionisie). Influenta lui a fost de asa natura încât nu a existat nici un filosof scolastic care sa nu se fi referit la Eriugena fie pentru a-1 accepta fie pentru a-1 combate. Este considerat o aparitie enigmatica pentru începutul scolasticii. S-a nascut pe la începutul veacului al DC-lea p.Cr. (cea 810) în Irlanda si despre aceasta marturisesc ambele pronume pe care le poarta: Scotus vine de la Scotia major dupa cum se numea pâna în secolul al Xl-lea Manda; Eriugena vine dupa aceeasi Manda adica Tara Briilor dupa cum îi suna vechiul nume celtic. Este chemat în Franta de Carol cel Plesuv ca sa conduca scoala palatina si se va bucura de cea mai înalta consideratie. Aici întreprinde traducerea operelor lui Dionisie opere pe care regele Ludovic cel Pios le primise ca dar înca din 824 de la împaratul bizantin Mihail Balbul. Pe lânga Dionisie Scotus mai traduce în latineste scrieri din Grigore de Nyssa si Maxim Marturisitorul. Faptul ca autorul nostru se îndreapta catre asemenea lecturi ne arata ca avem de-a face cu un temperament de formatie mistica bine pronuntat. Dupa moartea protectorului sau în 877 spune o ipoteza romanesca s-a întors în Anglia unde moare asasinat de proprii sai elevi strapuns cu condeiele (a pueris quos docebat graphiis perfossus).

        A. Procedeele ratiunii – diviziunea si analiza

Sa vedem ce e cu natura si diviziunea ei la Eriugena. în 867 Eriugena scrie De divisione naturae (Despre diviziunea naturii) lucrare considerata ca fiind prima conceptie sistematica a lumii construita în Evul Mediu si care urmareste sa îmbine doctrinele neoplatonice cu acelea crestine. De divisione naturae este un adevarat sistem de filosofie a naturii. Pentru a ajunge la întelegerea lucrurilor ratiunea se foloseste de dialectica si aceasta da seama de doua operatii fundamentale: diviziunea si analiza.Diviziunea este operatia care pornind de la unitatea genurilor supreme distinge în sânul unitatii lor genurile din ce în ce mai putin universale si tot asa pâna la indivizi care sunt termenii inferiori ai diviziunii (spunem ca diviziunea poate fi asimilata deductiei).Analiza (sau inductia) este calea inversa: pleaca de la indivizi si urca treptele coborâte de diviziune pâna la genurile supreme. Avem astfel o metoda cu doua procedee (diviziunea si analiza) si procedeele sunt complementare ca un drum dus-întors de la genul suprem la individ si invers. Aceasta este premisa lui Eriugena în momentul în care îsi propune sa prezinte natura în forma ei divizata si se sesizeaza de pe acum ideea de circularitate.
Tot articolul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s