Problema Raului – Sf. Augustin

Posted: Ianuarie 19, 2007 in filosofie, filozofie

A.Viata si formatia intelectuala a Sfantului Augustin
B. Natura raului
C. Originea raului
D. Formele sau tipologia raului
E. Concluzii
                Problema raului este o tema esentiala a filosofiei. Prin urmare nu putea fi straina nici filosofiei medievale. Aceasta problema este în stransa legatura cu teodiceea (theos = ‘Dumnezeu’ si dike = ‘dreptate’) si anume: daca exista un Dumnezeu care e prin excelenta bun cum se explica prezenta raului în lume? De ce permite Dumnezeu raul si care este sursa raului? Voi face apel pentru a prezenta aceasta tema la Sfantul Augustin din motive care se vor clarifica pe parcurs si care vor fi enuntate în fraza finala a acestei teme.

                    A.Viata si formatia intelectuala a Sfantului Augustin.

        Nu voi insista în amanunt asupra biografiei Sfantului Augustin. Alte nenumarate locuri o fac deja mult mai bine. S-a nascut în 354 13 noiembrie la Tagaste în nordul Africii. Contemporanii 1-au numit „Aurelius’ nume pe care Augustin nu 1-a folosit niciodata. Parinti i-au fost Patricius si Monica. Patricius era pagan prin traditie si mai curand din interes decat din convingere. Era decurion si apartinea conform unei inscriptii de la Souk-Ahras de splendidissimus ordo Thagastensis. Epitetul acesta emfatic tine de frazeologia oficiala obisnuita a epocii fara a reflecta însa vreun prestigiu deosebit care ar reveni functiei tatalui. Augustin ne spune ca era sarac dar se prea poate sa exagereze din umilinta crestina. Monica mama lui va fi trecuta în randul Sfintilor. Augustin nascut dintr-o mama crestina nu a fost botezat la nastere. Era un obicei al Bisericii vechi în particular al celei africane: botezul era amanat cat mai mult posibil plecand de la convingerea ca pacatele comise dupa administrarea sacramentului botezului sunt infinit mai grave decat cele comise înainte.Scoala va fi o trista amintire pentru Augustin. Spirit intuitiv a fost una dintre numeroasele victime ale acelei eterne erori pedagogice si care nu stie sa se adapteze la diversitatea inteligentelor. De altfel la Tagaste are un profesor despre care tine minte ca era mai priceput în manuirea batului decat în a insufla interes elevilor pentru învatatura. Anii de scoala raman pentru Augustin o experienta jalnica. Pleaca la Madaura si apoi în 371 îl aflam student la Cartagina (Carthago Veneris). Creaturile îl robesc Dumnezeu nu mai are loc în viata lui desi nici pana atunci nu prea avusese. Are o legatura care dureaza aproape 14 ani si al carei rod e Adeodatus de care nu înceteaza sa se minuneze. Epicureu convins considera fiinta nu ca fiinta gandita asa cum o considerau stoicii; vede în fiinta exclusiv fiinta simtita.Augustin studiaza la Cartagina oratoria si dialectica geometria etc. adica întregul ciclu al artelor liberale. E mai mult un autodidact. Acum citeste Hortensius dialogul lui Cicero. Dialogul acesta pierdut astazi e un tratat de filosofie. Este scris în anul 45 dupa înfrangerea lui Pompei si dialogul e unul de consolare fata de deceptia politica a lui Cicero. Personajul Hortensius neaga filosofiei orice rol. Cicero raspunde si face elogiul acestei activitati a mintii în Confesiuni (III 4 7) vorbeste despre „cartea unui oarecare Cicero scriitor a carui limba literara o admira aproape toti dar nu-i admira si inima deopotriva. Si trebuie sa recunosc ca acea carte mi-a modificat sufletul si catre Tine mi-a îndreptat rugaciunile’. Efectul lecturii depaseste continutul dialogului si astfel la 19 ani Augustin se întalneste prin Cicero cu filosofia. Aceasta îl trimite la Scriptura de care va ramane deceptionat. Scriptura era nepotrivita în raport cu prestigiul lui Cicero e barbara si pe langa eleganta oratorica a lui Cicero Scriptura e inexistenta. Biblia abunda de mituri e irationala si nu poate fi comparata cu operele grecilor si latinilor cei mari. Mai tarziu în De doctrina christiana (IV; 6; 9-7; 21) va sustine ca Biblia nu e cu nimic inferioara scrierilor pagane în ceea ce priveste frumusetea exprimarii. Cuvintele ei sunt divina mente sunt rostite de Duhul Sfant cu întelepciune (sapienter) si elocinta (eloquenter).La 20 de ani Augustin ajunge „vanzator de vorbe’ si revine la Tagaste unde are loc visul mamei lui (Confesiuni III 11 19) precum si episodul „fiului atator lacrimi’ (Ibidem DI 12 2l:filius istarum lacrymarum). Anul 29 al vietii lui Augustin este unul de cotitura. Raspunsurile maniheilor nu-i mai satisfac. Tot mai nemultumit Augustin cere noi si noi raspunsuri. Discuta cu Nebridius un prieten care ataca metafizica dualista a maniheilor în principiile ei fundamentale: binele si raul. Nebridius propune o dilema care în istorie va ramane ca argument ce-i poarta numele. Iata argumentul: ce puteau face fortele raului ale întunericului daca Dumnezeu nu voia sa intre în lupta cu ele? Doua variante sunt posibile:fortele raului pot sa-1 raneasca pe Dumnezeu si în acest caz Dumnezeu este coruptibil ceea ce este o blasfemie;fortele raului nu-i pot vatama pe Dumnezeu asa ca Dumnezeu nu are nici un motiv sa lupte cu ele.Pleaca la Roma (383) si se apropie de scepticism caruia-i sesizeaza insuficienta: scepticul îsi face din îndoiala o certitudine si ajunge astfel într-o contradictie unilaterala caci daca îndoiala e certa ea nu mai este sceptica. Acest probabilism îl va critica în Contra Academicos. Nu se adapteaza la Roma; este ajutat de prefectul Romei (Symmachus) si obtine postul de profesor de retorica la Milano. Avea 30 de ani cand a facut cunostinta cu Sfantul Ambrozie. Prima impresie este relatata în Confesiuni (V 14 24): „în timp ce deschideam inima ca sa-mi dau seama cat de frumos vorbea la fel îmi intra în inima si cat adevar spunea’. Consecinta: „am hotarat deci sa fiu catehumen în Catholica Ecclesia încredintata mie de parinti pana ce avea sa ma lumineze ceva cu adevarat sigur spre care sa-mi îndrept pasii’ (Ibidem V 14 25). îl atrage la Ambrozie metoda alegorica si treptat crestinismul se impune în inima lui Augustin. în 386 Augustin se converteste la crestinism si apoi revine în Africa. Este întai preot apoi episcop în aceasta perioada scrie marile lui carti: Despre Trinitate Despre liberul arbitru Confesiuni Cetatea lui Dumnezeu etc. Moare în anul 430. Tot articolul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s