Problema Universaliilor

Posted: Ianuarie 19, 2007 in filosofie, filozofie

 In ce consta ‘cearta universaliilor’
            Din nou despre continutul acestei dispute si originea ei
            Reprezentanti ai ‘disputei universaliilor’.

                            In ce consta ‘cearta universaliilor’

                Una din trasaturile caracteristice ale gandirii Evului Mediu consta in acea ca ea gandirea nu a fost prea interesata de fizica (in sensul de cercetare a naturii). Mintile cele mari ale Evului Mediu n-au fost interesate in mod deosebit de universul fizic ca atare. Interesul filosofilor si teologilor medievali viza acea realitate despre care se credea ca se afla dincolo de universul fizic. Ceea ce interesa pe medievali nu era atat cercetarea fizica a fenomenelor naturii cat raportul dintre natural si supranatural raporturile dintre Dumnezeu si lume. in cadrul acestei problematici un loc cu totul deosebit il ocupa dezbaterea cu privire la natura lucrurilor si la modalitatea lor de interrelationare. Tema pe care o am in vedere mult discutata (disputata) in Evul Mediu este aceea a universaliilor numita si ‘cearta universaliilor’. Sa vedem despre ce este vorba.Problema este acea a raportului dintre individual si general dintre perceptie si concept. Simplu spus problema se prezinta in felul urmator: adevarata realitate este exprimata de universalii (adica de gen specie de concepte universale; de pilda in cazul omului realitatea este exprimata de conceptul de ‘om’ in genere) sau realitatea este constituita din fiinte obiecte sau insusiri individuale (nu conceptul de ‘om’ in genere ci omul Socrate omul Petru)? Altfel spus: conceptul (prin care inteleg genul specia universalul) indica el un obiect sau o fiinta concrete? Sau poate ca noi facem abstractie de lucrurile insele si inventam nume care denumesc aceste concepte? Conceptul de ‘om’ nu cumva ignora el pe omul Petru pe omul Socrate si denumeste ceva fara acoperire in realitate? intrebarea nu era lipsita de importanta pentru ca:daca admitem ca adevarata realitate (si aceea a simturilor si aceea a ratiunii) este constituita din concepte (din categorii genuri specii din universalii) atunci inseamna ca valoarea ratiunii este salvata. De ce? Pentru ca daca lucrurile stau asa atunci conceptele nedepinzand cu nimic de lucrurile individuale sunt rezultate ale unei operatii mentale; daca insa admitem ca adevarata realitate este constituita din/de fiinte individuale pe care le percepem nemijlocit direct pe cale senzoriala atunci inseamna ca ratiunea se supune simturilor si acestea au prioritate. Tot articolul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s