Sfântul Toma si Sinteza Tomista

Posted: Ianuarie 19, 2007 in filosofie, filozofie

                    A.Despre doctorul angelic si intentiile lui
                    B.Acordul ratiunii cu credinta la Sfantul Toma
                    C. Sfântul Toma si argumentele rationale ale existentei lui Dumnezeu
                    D.Negatie si analogie la Sfântul Toma sau despre cum il putem  cunoaste pe  Dumnezeu
                    E.Rezumat al filosofiei tomiste
                    Despre doctorul angelic si intentiile lui

        Sfantul Toma numit doctor comun si doctor angelic s-a nascut in 1225 in provincia Neapole. La 5 ani este admis ca laic (oblai) la manastirea Montecassino. Este apoi student la Universitatea din Neapole si la 20 de ani intra in ordinul calugarilor dominicani. Pleaca la Paris pentru a studia teologia preda la Paris si Neapole. La invitatia Papei Grigore al X-lea se indreapta spre Lyon pentru a participa la lucrarile conciliului convocat de Papa. Moare in cursul calatoriei la 7 martie 1274. Numit si ‘al doilea Augustin’ sau ‘print al filosofiei scolastice’ isi merita din plin epitetele. Doctrina lui este cea mai completa si coerenta din Evul Mediu motiv pentru care voi si intarzia mai mult asupra ei. A scris enorm peste 10.000 de pagini in-folio (adica acel format al cartii in care coala de hartie este indoita in doua formand patru pagini). Dintre lucrarile lui amintim: Sinteza teologiei Sinteza impotriva paganilor (sunt asa-numite Summae sinteze: Summa theologiae si Summa contra Gentiles) Despre existenta si esenta Despre rau Despre creaturile spirituale Despre unitatea intelectului etc. A cautat sa impace doctrina crestina cu filosofia lui Aristotel urmarind mereu calea de mijloc si a reusit sa impuna demnitatea si prestigiul ratiunii in fata credintei si a teologiei ca nici un alt filosof scolastic. A realizat primul dintre marile sisteme filosofico-teologice medievale. La 50 de ani dupa moartea sa (in 1323) Toma a fost trecut in randul sfintilor Bisericii Catolice iar la Conciliul de la Trento (1545-1563) Summa theologiae a fost depusa pe altarul catedralei din acest oras alaturi de Biblie in anul 1879 Papa Leon al Xffl-lea a publicat o enciclica in care afirma valoarea perena a invataturii tomiste si ii sfatuia pe filosofii catolici sa se inspire din ea. in 1963 in enciclica Aeterni Patris Papa Paul al Vl-lea spune ca invatatura lui Toma este ‘o comoara ce nu apartine numai Ordinului Domincan ci si intregii Biserici ba chiar intregii lumi; ea nu este valabila doar pentru medievali ci pentru toate vremurile si nu mai putin pentru vremea noastra’.
        Filosofia speculativa greceasca sfarseste cu Porphyrios discipol al lui Plotin care accentueaza caracterul religios al doctrinei maestrului sau. Evul Mediu debuteaza cu o nehotarata pendulare intre Platon si Aristotel in vremea lui Toma incepe sa se manifeste o clara opozitie intre peripatetism si crestinism avandu-1 ca martor pe Sfantul Bonaventura dupa care eroarea fundamentala a lui Aristotel a fost aceea de a respinge doctrina platoniciana a Ideilor. De aici cel putin o tripla eroare: daca Dumnezeu nu poseda in el ideile tuturor lucrurilor atunci nu se cunoaste decat pe sine si ignora particularul; ignorand particularul nu poseda prestiinta si nu-si poate exercita providenta in ceea ce priveste particularele; de aici urmeaza ca totul vine prin hazard sau printr-o necesitate fatala. Tripla eroare e cuprinsa in ignorarea exemplaritatii a providentei fapt ce pune dispozitia lumii in vederea altuia. Aceasta tripla ignorare are ca urmare o tripla ratacire. Prima se refera la eternitatea lumii: prin faptul ca Dumnezeu ignora lumea ramane sub semnul intrebarii cum a putut-o el crea! Apoi Aristotel nu s-a pronuntat niciodata cum ca lumea ar avea un principiu sau un inceput. E nevoie prin urmare de a incepe opera de crestinare a lui Aristotel si de a completa lipsurile sistemului sau cumva de a-1 platoniza. Trei appendici trebuiau aplicati aristotelismului: exemplaritatea lui Dumnezeu si putinta creatiei; pastrarea providentei; concilierea unitatii forme substantiale cu nemurirea sufletului. Crestinismul mulat aristotelic prin Toma cere astfel rationalizarea dovezilor existentei lui Dumnezeu. Pentru augustinieni dovada existentei lui Dumnezeu era launtrica si deriva din chiar faptul gandirii lui Dumnezeu (ca la Amselm si la Descartes). Tomismul spre deosebire de augustinism nu mai ajunge la Dumnezeu prin iluminare ci progresiv prin analogie si negatie. Daca la Augustin mecanismul dovedirii existentei lui Dumnezeu implica trecerea dovezilor prin subiect la Toma argumentarea nu mai are nevoie de aceasta subiectivizare. Argumenele lui Toma (Primul Motor cauza eficienta fiinta necesara perfectia si providenta) sunt probe analogice sub forma unui proces discursiv si care constrange afirmarea (existentei lui Dumnezeu) sub sanctiunea imposibilitatii de a mentine coerenta in gandire. De aceea pentru Sfantul Toma adevarul nu poate contrazice adevarul. Tot articolul

Comentarii
  1. panselutza88 spune:

    cum pot vizualiza tot articolul? as fi foarte interesata sa-l citesc in intregime dar nu reusesc sa-l accesez

  2. Tony spune:

    pagina la care faceam trimitere s-a sters … imi pare rau ca nu am copiat totul de acolo .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s