Despre Absolut

Posted: Ianuarie 27, 2007 in filosofie, filozofie

de Viorel Cernica

Este simptomatic pentru o lipsă a înţelegerii (poate a înţelegerii de sine) faptul de a căuta (construi) o logică. Deşi, cum spunea C. Noica, astăzi fiecare disciplină de cunoaştere, până la urmă, fiecare încrengătură unitară de gânduri, se îndreaptă către o logică, mai bine-zis, către un standard de valabilitate, ca o formă ce asigură prin sine valoarea cunoaşterilor, a reacţiilor conştiente faţă de lumea în care trăim. Din fericire, logica ne pregăteşte pentru comunitatea noastră întru gând. Din păcate însă, neînţelegerile sunt inevitabile, căci, pe de o parte, logica rămâne un ideal, iar pe de alta, accentul formal al valabilităţii, ce constituie propriul logicii, este insuficient pentru a valida, necesar şi universal, cum recomanda Kant, “produsele” gândirii. Am putea spune că ideală este o logică absolută, care standardizează, în planul unei valabilităţi infailibile, toate reacţiile omeneşti posibile faţă de sine şi faţă de Altul. Dar, dată fiind “realitatea”, care nu îngăduie între hotarele sale absolutul, comuniunea noastră întru gând rămâne veşnic neîmplinită. Însă, de asemenea, accentul formal al valabilităţii, propriu logicii, poate fi modulat în funcţie de intenţiile celui care construieşte logica. În orice logică îşi face încercarea un conţinut (ideal). De aceea putem vorbi despre logici mai abstracte sau mai puţin abstracte, mai mult sau mai puţin adecvate unui conţinut de gândire. Putem diferenţia între logici şi în funcţie de obiectul al cărui standard de valabilitate este căutat. Astfel, există o logică a categoriilor filosofice (a fiecărei categorii): o logică a timpului, una a spaţiului, alta a substanţei, a fiinţei, a absolutului, chiar a absolutului divin etc. Desigur, în aceste cazuri contează, în bună măsură, pe lângă forma gândului, şi conţinutul său. Astfel încât putem spune că atunci când construim logica unei categorii filosofice conţinutul însuşi îşi dă forma potrivită. O asemenea logică trece însă dincolo de condiţia logicii formale, trece în condiţia unei logici filosofice, căci standardul de valabilitate căutat pentru o categorie pretinde ordinea, calea, metoda filosoficului. Ţintim în acest studiu să determinăm logica filosofică a absolutului, adică a celui-ce-nu-se-află-printre-lucruri. Este vorba nu despre o logică formală, ci, mai curând, despre o punere în ordine a gândurilor privind absolutul. Ordinea aceasta are limite date: ea se află în orizontul înţelegerii de sine, al reflexivităţii filosofice. Tot textul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s