Dumitru Isac: Introducere in istoria filosofiei eline

Posted: Ianuarie 30, 2007 in filosofie, filozofie, Istoric

 de Ionuţ Isac

Institutul de Istorie George Bariţ din Cluj-Napoca

          Fenomenul cultural grec antic a constituit de-a lungul timpului o sursă inepuizabilă de reflecţii şi analize pentru posteritate. Mulţi dintre aceia care l-au studiat, fie global, fie stăruind îndeosebi asupra componentei sale filosofice, s-au referit la el în termeni superlativi, vorbind de un miracol grec. În exegeza filosofică românească este binecunoscut eseul Minune greacă al regretatului profesor D.D. Roşca. Acest autor cercetează foarte atent, minuţios şi echilibrat coordonatele spiritului grec, avertizând însă asupra neajunsurilor moştenite de la elini (oarecare zăgazuri păgubitoare, câteva prejudecăţi şi superstiţii). Dar,  prin idealul suprem al spiritualităţii eline  omul perfect, în înţelesul plin al cuvântului, putem vorbi şi astăzi cu îndreptăţire de un miracol grec. Cercetările actuale au impus ideea că forma esenţializată a spiritului grec este filosofia, ca ipostază istorică de început a gândirii europene. 

Modernitatea s-a raportat într-o primă instanţă la filosofia greacă predominant admirativ-laudativ, impulsionată de imensa activitate a Renaşterii de arheologie ideatică implicată în redescoperirea antichităţii. E. Rohde spunea că grecii ar fi gândit anticipat pentru întreaga omenire, în timp ce E. Renan scria că raţiunea s-a născut în Elada. În Prelegerile de istorie a filosofiei de la Heidelberg, 1816, Hegel susţinea, bunăoară, explicit supremaţia filosofică absolută a grecilor pentru perioada antichităţii, iar pe aceea a germanilor pentru epoca modernă. El considera că grecii şi germanii sunt cele două popoare filosofice ale omenirii; dacă grecii sunt creatorii filosofiei, atunci germanii o continuă şi o dezvoltă pe mai departe. Tot lui îi aparţine celebra expresie că, aşa cum evreii au fost poporul ales al lui Dumnezeu, grecii au fost poporul ales al raţiunii. Filosofia românească a secolului XX a cunoscut în viziunea lui Constantin Noica o interesantă şi semnificativă tentativă de recuperare a temei Fiinţei, implicit a ontologiei, pentru demersul filosofic, pornind de la ceea ce autorul român considera a fi singurele pentru demersul filosofic, pornind de la ceea ce autorul român considera a fi singurele filosofii cu adevărat importante din istorie: filosofia fiinţei, creată de gânditorii greci antici, şi filosofia spiritului, aparţinând clasicismului modern german. Tot textul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s