Introducere in problematica teoriei cunostintei

Posted: Februarie 1, 2007 in filosofie, filozofie

de Nae Ionescu

          1. Originile teoriei cunoştinţei
          2. Fundamentarea necesităţii acestui curs
          3. Cunoştinţa. Aspectul psihologic şi cel logic
          4. Teoria cunoştinţei – Gnoseologie – Epistemologie
          5. Problema adevărului
          6. Metoda de cercetare a acestui curs: cea empirică
        
          1. Am anunţat un curs de Teoria cunoştinţei, şi anume, de introducere în problematica generală a acestei discipline filosofice, determinat, între alte consideraţiuni, şi de aceea că la Universitatea noastră din Bucureşti un asemenea curs nu s-a făcut până acum.
          În afară de prelegerile profesorului meu, Rădulescu-Motru, făcute pentru prima oară cam prin 1912 – prelegeri cari aveau mai mult un caracter metafizic, adică de vedere de ansamblu asupra realităţii, în afară de prelegerile cu un caracter ceva mai special ale colegului meu, d-l Florian, făcute acum doi ani, şi în afară de prelegerile mele, purtând asupra unor probleme cu totul speciale, asupra uniformităţii legilor naturii, făcute acum trei ani, nu s-a făcut, ce puţin după câte ştiu eu, nici un curs propriu-zis de teoria cunoştinţei la această Universitate.
          Nu ştiu dacă, din punct de vedere filosofic, aceste prelegeri ar fi de primă necesitate; cu alte cuvinte, nu ştiu dacă împărţirea aceasta pe felii a domeniului de speculaţiune filosofică este tocmai ceva recomandabil introducerii d-voastră în spiritul de filosofare.
          Filosofia şi filosofarea ar trebui să fie unul şi acelaşi lucru. Şi, cu toate acestea, au ajuns să fie două lucruri distincte unul de altul, filosofarea rămânând pentru toată lumea un fel de atitudine spirituală în încercarea omului de împăcare cu sine însuşi, iar filosofia devenind un obiect de studiu. Cu alte cuvinte, acest nobil meşteşug al filosofiei, care a fost odinioară o preocupare personală a spiritului, s-a transformat adeseori într-un fel de meserie. Se învaţă astăzi filosofia cum se învaţă orice meşteşug; se învaţă filosofia într-o presupoziţie nedovedită încă, în presupoziţia că există un domeniu precis al filosofiei, cu o problematică precisă şi cu soluţiuni precise la această problematică.
          Nu este părerea mea, întrucât mă îndeletnicesc cu meşteşugul filosofării. Dar trebuie să fie şi părerea mea, întrucât stau pe scaunul acesta – adică trebuie să contribui şi eu la lămurirea didactică a problemelor dezbătute în filosofie, al căror instrument de luptă este domeniul filosofării. Tot textul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s