Idealurile politice – Bertrand Russel

Posted: februarie 7, 2007 in politica

 Traducere din limba engleza –  SERGIU BĂLAN

1. Idealurile politice

2. Capitalismul şi sistemul salariilor

3. Capcanele socialismului

4. Libertatea individuală şi controlul public

5. Independenţa naţională şi internaţionalismul.

În perioadele dificile, oamenii au nevoie de convingeri clare şi de o speranţă bine întemeiată; şi ca un rezultat al acestora, de curajul calm care nu ţine seama de dificultăţile drumului. Timpurile prin care trecem[1] ne-au oferit prea multora dintre noi o confirmare a convingerilor noastre. Vedem că lucrurile pe care le-am crezut rele sunt cu adevărat rele şi descoperim cu o mai mare claritate ca niciodată direcţiile în care trebuie să se îndrepte oamenii, dacă o lume mai bună este să răsară pe ruinele celei care acum se aruncă ea însăşi către propria distrugere. Vedem că relaţiile politice reciproce dintre oameni se bazează pe idealuri cu totul eronate şi că numai nişte idealuri radical diferite pot împiedica aceste relaţii să continue a fi o sursă de suferinţă, pustiiri şi păcate.

            Idealurile politice trebuie să se întemeieze pe idealurile vieţii individuale. Obiectivul politicii ar trebui să fie de a face vieţile indivizilor cât se poate de bune. Pentru politician, nu există nimic altceva de care trebuie să ţină seama, în afara sau mai presus de mulţimea de bărbaţi, femei şi copii care alcătuiesc lumea. Problema politicii este reglarea relaţiilor dintre fiinţele umane în aşa fel încât fiecare, în mod individual, să poată beneficia de atâta bine cât este posibil în limitele existenţei sale. Iar această problemă impune mai întâi să ne gândim la ce anume este ceea ce considerăm că e binele în viaţa individuală.

            Pentru început, noi nu dorim ca toţi oamenii să fie asemănători. Nu dorim să impunem un model sau un tipar de care oamenii de toate categoriile urmează să fie făcuţi, printr-o metodă sau alta, să se apropie cât mai mult. Acesta este idealul conducătorului intolerant. Un profesor slab va tinde să-şi impună opinia proprie şi va expedia un întreg grup de elevi, cărora le va da acelaşi răspuns standard într-o chestiune discutabilă. D-l. Bernard Shaw a afirmat că Troilus şi Cressida este cea mai bună dintre piesele lui Shakespeare. Deşi nu sunt de acord cu părerea sa, aş considera-o binevenită din partea unui elev, ca un semn de inidividualitate; însă majoritatea profesorilor nu ar tolera un asemenea punct de vedere heterodox. Nu numai profesorii, ci şi toate persoanele obişnuite care deţin o autoritate, pretind de la subordonaţii lor acel tip de uniformitate care face ca acţiunile lor să fie uşor previzibile şi niciodată inoportune. Rezultatul este că ei suprimă iniţiativa şi individualitatea atunci când pot face aceasta, iar atunci când nu pot, intră în conflict cu ele. Tot textul
 

Comentarii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s