Despre Liberul Arbitru

Posted: Aprilie 2, 2007 in filosofie, filozofie, logica, psihologie

de Ioan Grigoras

La originea semantica a conceptului. În etica, potrivit traditiei aristotelice, prin liberul arbitru se întelege puterea spirituala (îndeosebi de vointa) si comportamental
a a omului de a delibera, alege, decide si înfaptui acte valoroase din punct de vedere moral si de a le respinge si elimina pe cele contrarii. Cu acest înteles, liberul arbitru este contrar arbitrariului, voluntarismului imoral, ilegal, nedrept. Actionând în virtutea liberului sau arbitru, omul este raspunzator, dispune de merite ori intra în culpa, în functie de calitatea morala ori imorala a faptelor sale. El poate alege si comite fie binele, fie raul. Omul este fiinta morala pentru ca poate actiona constient, liber si responsabil.

Tot textul

Comentarii
  1. camian3 spune:

    Cum vezi tu raportul dintre liberul arbitru si Dumnezeu?

  2. Tony spune:

    Daca vrei sa crezi in Dumnezeu atunci ai ales si liberul arbitru exista. Ce asta e o intrebare capcana?
    🙂

  3. camian3 spune:

    Dragut. Dar de la alegere incolo, care este relatia intre liber arbirtru si Dumnezeu? -:)

  4. camian3 spune:

    Draga filozofule nu este o intrebare capcana–este o intrebare existentiala: Daca liberul arbitru tine de deliberarea constienta a individului, de alegere, cum alege individul in relatie cu Dumezeu? E relativ usor sa alegi intre bine si rau, ai repere cit de cit bine definite, daca nu prin educatie sau transmitere culturala, atunci prin bunul-simt. Dar cind este vorba de Dumnezeu, care este dincolo de orice polaritate, care este in mare masura nedescoperit atunci cum poti alege constient, orice mic element al relatiei tale cu El?

  5. Tony spune:

    Hai sa ne intelegem. Liberul arbitru iti confera posibilitatea de a alege. Cred ca religia poti sa o alegi sau nu . Depinde de ceea ce crezi si simti. Totul este o dogma. Iar dogma nu presupune alegere empirica sau mai stiu eu ce // e prea mult spus // totul este o intuitie sau o viziune care te atrage si iti da putere // E la fel cand esti seful unei „gasti” de ex. esti tare si mare cand gasca te sprijina si te apara. Din moment ce accepti credinta pentru ca vezi si crezi prin ea santajul nu mai poate interveni, pentru ca ceea ce ai ales devine o realitate .

  6. quincke spune:

    dumnezeu este aproape de tot, de va puteti impiedica amandoi in el: unul vrea sa gandeasca altul in locul lui si, intr-o vesnica mirare calca pe nervi, celalalt e suspicios de parca il testeaza diavolul si, desi se plangea prin martie anul trecut ca e singur singurel cu 8000 de pagini in format electronic, iar nimeni nu il incurajeaza si nu crede in el, nu are chef de prea mari conversatii. fiecare are raspunsuri deja primite dar nu le foloseste.
    pentru detinatorul paginii: daca nu inceteaza sa fie doxograf va mai sta mult si bine cu cartile necitite si, mai ales, neintelese(mama lui de aristotel!)

    liberul arbitru este necesar pana in momentul cand il cunosti in totalitate pe dumnezeu; trecand de acest prag al propriei persoane, fiind in totalitate – dumnezeu,liberul arbitru devine un nonsens.

    cat despre aristotel, facea precum dumnezeu punea praguri (lipsuri) in sistemul lui, ca filozofii sa nu primeasca mura in gura si nemeritat ceea ce a realizat el, iar pragurile se trec de unul singur. la fiecare prag alegi ce si cum.

    numai dumnezeu are o infinita rabdare! eu m-am plictisit cat am incercat sa ma loghez ca sa scriu trei randuri

  7. camian3 spune:

    Daca am inteles eu bine acest arbitru se misca liber in interiorul unei dogme, absorbit de forta ei, dar mereu cu posbilitatea de a delibera, nelimitat in posibilitatile lui de alegere decit de limitele inerente ale dogmei pe care si-a ales-o si in interiorul caruia isi construieste realitatea. Si totusi Dumnezeu e dincolo de dogma.

  8. Tony spune:

    E adevarat ca poti explica in zeci de feluri liberul arbitru insa eu prefer ideea simpla.
    @quincke azi ai dreptate . Maine nu mai ai. 🙂 Aristo e sters de mult. Sa fie clar, aici fac trimitere la ceea ce citesc. Ce va fi ,a fost scris deja. Oricat liber arbitru ai avea nu esti liber in nicun sens. 🙂 Culmea e ca nu glumesc.

  9. camian3 spune:

    Nici eu nu cred ca suntem liberi, desi avem oarece libertate sa alegem intre determnari. Cred ca libertatea se traieste prin cunoasterea adevarului, si cum adevarul este atit de relativ, nici libertatea nu are cum sa fie absoluta. Vorba lui Maiorescu, nu exista limita eterna insa vesnic ne opreste o limita.

    Prin credinta insa ai sanse sa transcenzi si sa ajungi la Adevar care este Dumnezeu. De fapt nu ajungi tu, vine El la tine. Spulberarea iluziilor oricarei dogme care incearca sa-l „explice” pe Dumnezeu s-a produs prin manifestarea lui Dumnezeu in imanent in persoana lai Hristos. Fara aceasta legatura cu Dumnezeu prin IIsus, orice om oricit de mult liber arbitru ar avea, cade in capcana iluziilor si a determinarilor dogmelor in care cauta adevarul. Se viseaza insa liber si prolific, asemanea acelui zeu hindus care sta pe spate si naste universuri dupa chipul si asemanare sa. Un lucru e sigur, nu va ajunge niciodata la Dumnezeu.

  10. Tony spune:

    @quincke poti sa te joci // dar nu cu mine 🙂 Fiecare drum ales in padure devine o carare .

  11. Tony spune:

    @quincke din motive nemotivate nu aprob commenturile. Multumesc pentru sfaturi, ponturi, aprecieri sincere ( unul dintre defecte) strigaturi prin librarii ( nu ma feresc de nimeni, nicaieri, niciodata). It’s the wrong way to think, but it’s the right way to win. Iti doresc o viata emotionanta. 😉

  12. quincke spune:

    viata mea este; cam in toate felurile.
    undeva trei oameni au murit.
    asta e tot ce conteaza.

  13. quincke spune:

    este prima mea experienta… cu un blogger.
    si iar m-am dezumflat ca n-am stiut ca se pot cenzura comentariile.
    asta da asumare a libertatii – scrii sub un nume fals ceea ce citesti (chipurile treburi intime)si nu iti asumi si faptul ca unul poate sa te cunoasca si sa iti scrie si el treburi pe bune personale.

    am prostul obicei sa imi verific afirmatiile: in fizic, de-a lungul timpului etc.
    daca vrei, te invit la o cafea (nu la mine acasa!!!!).
    vad ca nu iti place sa fii hartuit… mental, spiritual, sexual.
    ce sa facem ne invartim prin acelasi oras si aceeasi tara.

    iar mie imi place sa hartuiesc un virgin in ale „spiritusului”

  14. Tony spune:

    deflorarea ambitiilor mele e rara 🙂 Vreau sa ma inviti la o cafea . Nu stiam ca esti acasa in oras… Ce noroc pe mousul meu 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s