Logică naturală şi limbaj natural în Fenomenologia spiritului şi în Enciclopedia ştiinţelor filosofice

Posted: Iunie 30, 2007 in filosofie, filozofie, limbaj, logica

 de Dragoş Popescu 

1. Introducere

În conformitate cu maniera proprie a gândirii sale, fiecare dintre lucrările publicate în timpul vieţii de către Hegel se află într-un raport bine stabilit cu celelalte. Elaborarea unei scrieri filosofice nu este conjuncturală, nu este prilejuită de circumstanţe exterioare gândirii (înţelegându-se prin ele chiar studiul unei anumite teme sau probleme, strict filosofică, dar tr atată independent de întregul sistematic ), ci este rezultatul activităţii pure a acesteia [1] . “Splendida izolare” în care se autoproduce opera filosofică nu înseamnă totuşi întreruperea oricărei comunicări cu concepţiile aflate în circulaţie în paralel cu ea, căci avem mereu la îndemână un element de mediere cu rolul de a înlătura controversele sterile, colaterale, care dau impresia că filosofia este teritoriul unei confruntări fără sfârşit, dar şi fără rezultat. Medierea este efectuată de aşa-numitul Zeitgeist, care nu este postulat, pus să rezolve situaţia aidoma unui deus ex machina, ci este descris – în Prefaţa la Fenomenologia spiritului, unul dintre cele mai importante locuri în care dialecticianul îşi clarifică intenţiile şi mijloacele – ca “un timp al naşterii şi al trecerii la o nouă perioadă” [2] , care, pe de o parte, se găseşte în orizontul problematicului, însă, pe de altă parte, dovedeşte o siguranţă fără greş în scoaterea la lumină a adevărului “atunci când timpul său a sosit” [3] , subminând orice tentativă de a-l ascunde. Ceea ce trebuie să urmeze filosoful este aşadar mişcarea de autorevelare a adevărului; înaintând pe drumul acestuia nu se poate rătăci.

Identificarea căii pe care înaintează însuşi adevărul nu este o sarcină uşoară, această cale – a îndoielii şi disperării după propriile cuvinte ale filosofului – fiind destul de lungă şi întortocheată [4] . În paginile Fenomenologiei spiritului, Hegel a încercat tocmai trasarea şi traversarea căii pe care adevărul se autorevelează [5] , ceea ce echivalează cu o punere la adăpost a filosofiei sale de obiecţii parţiale, ţinând cont că toate aceste obiecţii parţiale au fost examinate a priori şi respinse. Respingerea are o înfăţişare specifică în filosofia hegeliană, datorată faptului că orice obiecţie face parte din acel Zeitgeist şi, ca atare, şi din expunerea fenomenologică. Propriu-zis, respingerea nu înseamnă excludere, o excludere din corpul cunoaşterii a ceea ce s-a dovedit eronat, aşa cum este înţeleasă respingerea încă de la Aristotel, ci suprimare a adevărului a ceea ce este respins, simultan cu păstrarea acestuia. Ceea ce este eronat nu dispare pur şi simplu, ci este menţinut în conştiinţă, constituind experienţa ei, de care se poate dispune şi de care trebuie să se poată dispune pentru ca seria transformărilor suportate de conştiinţă să nu fie o simplă abstracţiune. Este important în hegelianism să se înţeleagă faptul că adevărul nu este o proprietate a unor propoziţii oarecare, ci un rezultat care, purificat de eroare, rămâne o formulă goală [6] .

Dacă Fenomenologia spiritului constituie dovada că experienţa făcută de conştiinţă este necesară şi ne pune în posesia conceptului adevărului, expunerea cunoaşterii din perspectiva dobândită după ce experienţa a fost încheiată apare în chip firesc ca pasul următor. Acesta este îndeplinit de Enciclopedia ştiinţelor filosofice. Cum în viziunea lui Hegel filosofia nu poate fi decât sistematică [7] , expunerea sistemului beneficiază de experienţa completă a Fenomenologiei. Sistemul construit de Hegel, în ciuda aparenţelor, nu este, totuşi, decât o schiţă. Tentativele tânărului Hegel de a trece direct la edificarea lui, înainte de a se găsi pe terenul ferm oferit de Fenomenologie, sunt însă principial distincte de Enciclopedie şi oferă un temei în plus faptului că, fără experienţa oferită de cea dintâi, construcţia din cea de-a doua nu poate rezista.

Tot textul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s