Inflatia de idei

Posted: Noiembrie 27, 2007 in filosofie, filozofie

de Victor MARTIN

[…]

„Moştenirea ideatică” a lui Constantin Noica nu poate fi fructificată de nişte discipoli care se ceartă precum chiorii; Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu sunt consideraţi nişte parveniţi de cei ce n-au apucat nici o ciosvârtă din această „moştenire”. „Modelul filozofic” propus de Mihail Şora e prea recent, nesedimentat şi necunoscut publicului pentru ca emulii acestuia să dorească să preia ceva din contribuţia sa de idei.

În această perioadă de timp, totul e umor, nu filozofie. Lucrurile încep să se schimbe şi la noi, dar, deocamdată, doar ele între ele. Trebuie să lăsăm să se ducă vremea în care, pentru a o culturaliza, omul de cultură e nevoit să ia de nevastă femeia.
Cu egoism, autorul în cauză se gândeşte doar la sine. E foarte mirat să constate că, pe de o parte, reprezentanţii mediului cultural îmbrăţişează entuziast personalităţile care pun idei noi în circuit şi, pe de altă parte, entuziasmul lor se ofileşte la contactul cu respectivele idei. Necazul e că acest filozof foarte talentat, care pune ideile mai mult “în dialog” decât “în circuit”, nu poate fi considerat filozof. De la speculaţia inteligentă, eseistică, la filozofie e drum lung, cam după principiul: orice om e trecător, dar nu orice trecător e om.
Nu trebuie să ne facem o profesie din a ne întreba toată ziua ce ar fi fost dacă nu eram noi.

Interesul constant al publicului se formează după ce fiecare autor devine constant cu sine însuşi, cu propriul genom, să se ştie de unde poate fi luat de cititor. Pentru a te aşeza în matricea firească a propriei personalităţi, trebuie să ai o vastă cultură, susţinută de o inteligenţă speculativă deosebită.

Avem un popor şi o ţară, cât de cât, acolo, dar o ţară fără o naţiune, în sensul explicat de Titulescu, nu se face fără cultură, iar această cultură e un ansamblu de recunoaşteri ale fiecăruia, nu de autorecunoaşteri individuale şi de băgări în faţa altuia. Avem idei să ajungă la toată lumea, nu trebuie să ne bulucim în faţă.

Deocamdată, în contextul general al instabilităţii politice şi economice generalizate, unde progresul e mai mult în sondaje, producătorii ideilor înoată în ape tulburi. Să vrei o „istorie a filozofiei româneşti” înainte să apară un filozof român demn de comparat cu filozofii străini, e în acelaşi spirit tradiţional al punerii căruţei înaintea cailor. Ideile filozofilor noştri nu sunt nici mai bune nici mai rele decât cele ale celor din alte ţări; filozofii sunt mai săraci. […]

 

Tot textul 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s