Nae Ionescu – metafizicianul

Posted: Ianuarie 14, 2008 in filosofie, filozofie, metafizica

„Simţeam că ce spunea Nae Ionescu nu se găsea in nici-o carte…”
(Mircea Eliade – Amintiri)

 

La o gală a cărţii din capitală, funcţionarul de la intrare care verifica şi înregistra invitaţii şi care, evident, nu-l recunoscuse pe Nae Ionescu, îl întrebă politicos: „Numele?” „Nae Ionescu” „Ocupaţia?” „Negustor. Negustor de cărţi. Şi, uneori, mai fac aşa, câte-odată, si pe profesorul universitar.” Aşa a rămas cunoscut Nae Ionescu: ca profesor.

Cred că pe bună dreptate îl putem numi pe Nae Ionescu un „Socrate al Românilor” şi asta nu doar din cauza metodei. „Dar cea mai mare plăcere a mea va fi, desigur, să mă îndeletnicesc să cercetez şi să ispitesc şi pe cei de acolo, ca şi pe cei de aici. Să văd care din ei este înţelept şi care crede numai că este, însă nu este.” (Plato -Apărarea lui Socrate)

Petre Tutea marturisea ca Nae Ionescu „era o inteligenta debordanta… era spontan… extraordinar de inteligent… singurul filozof roman , care are acces -fara neliniste- la transcendenta”.

„Nae Ionescu era o fire contempletativă, de artist, cu o estetică a purtării care îl situa dincolo de bine şi de rău, şi o inteligenţă realistă, ascuţită, care pătrundea toate cutele şi dedesubturile unei probleme încurcate, spre a-i desluşi structura. Ceea ce domina la el, asupra voinţei de a face bine, era curiozitatea, dorinţa de a şti, de a face lumină: „lucem ferre”. Şi, în fond, pe planul omenesc, era un sceptic.” (Mircea Vulcănescu – Nae Ionescu, aşa cum l-am cunoscut)

„Cu cât trecea timpul, cu atât Nae Ionescu îşi preciza mai ferm adevăratul lui rol în cultura românească: acela de învăţător şi arbitru. Era înzestrat cu un dar uninc de a creşte şi a învăţa oamenii, şi avea ca nimeni altul simţul judecătorului şi al arbitrului: ştia să vadă clar datele esenţiale ale problemei, ştia să cumpănească şi ne învăţa cum să înţelegem „şi celălalt punct de vedere”, ca să putem cuprinde realitatea în totalitatea ei. Dacă ar fi avut timp şi de i-ar fi plăcut s-o facă, Nae Ionescu ar fi putut să scrie cea mai obiectivă istorie a civilizaţiei româneşti moderne…; nu era necruţător decât cu pseudomorfozele şi cu hibrizii. Acest ortodox a vorbit cu simpatie şi înţelegere nu numai despre catolicism, protestatism şi iudaism, dar şi despre islamism şi buddism, şi era unul din cei mai adânci cunoscători, pe care i-am avut, al Kabalei şi misticii iudaice.” (George Racoveanu – Convorbiri)

Aşa îşi elogiau profesorul foştii elevi ai lui Nae Ionescu. Pentru a înţelege mai bine cine a fost şi ce-a reprezentat Nae Ionescu în cultura română, va trebui să-l punem în contextul istoric; vorba cronicarului: „Iara nu sunt vremile sub carma omului, ci bietul om subt vremi.” Vom face, deci, o mică incursiune în „vremea” lui Nae Ionescu.

Tot texul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s