Filozofie lapidara

Posted: Martie 13, 2008 in filosofie, filozofie

de Dudi Tăimănescu Bălăiţă 

Pic ..pic.. pic.. pic..
se sparg rand pe rand
ca secundele
ploile, sensurile, gandurile
si lunecand
in timpul calic
devin: .. mai nimic..

pic.. pic.. pic..

Am fost. Cine stie cand?..
Si incă poate mai sunt
un fir de vant,
o picatura de vis,
sau un infim vapor
stranutat de un nor,
ori.. un „ceva” cu mult mai mic,
acel „ceva”
care se vrea
ascultat,
inteles, intrebat,
uitand ca vremea neantrebata
e si ea ignorata,
predestinata
a fi doar abis,
adica: ..nimic..

pic.. pic..

Dar, chiar daca-as vrea
ca vremea sa-mi stea
si nicicand sa nu plece,
stiu bine ca totusi candva,
necontestat, ea
si pe mine tot m-o-nsfaca
si petrece
catre un maine: ..nimic..

pic..

Sursa Revista Agero

Comentarii
  1. interesant….dar desigur depinde si de personalitatea fiecarui individ daca se regaseste sau nu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s