Istorie trucata in loc de filosofie

Posted: Aprilie 3, 2008 in filosofie, filozofie, istorie

de Isabela Vasiliu-Scraba

În toamna anului 1988 m-a amuzat o informaþie pentru studenþii Facultãþii de Filosofie a Universitãþii Libere din Bru-xelles care spunea cã pînã la Gorbaciov istoria ar fi fost trucatã. Acelasi lucru îl no-tase si rabinul dr. David ªafran, bãgat în puscãrie de ocupantul sovietic împreunã cu vîrfurile spiritualitãþii românesti. Fost discipol si apropiat al renumitului profesor de pedagogie George G. Antonescu(1882-1953) de la Facultatea de filosofie a Univer-sitãþii din Bucureºti, el consemna în jurnalul sãu cã în România comunistã evreii dãdeau “lecþii politice poporului român comentând ºi rãstãlmãcind epoca 1920-1948(2). În perioada post-comunistã s-a putut constata cum istoria a rãmas sã fie trucatã. Nu numai în felul deja cunoscut. Ci ºi prin acei istorici subit  interesaþi de instaurarea comunis-mului, asa cum trebuia sã fie receptat evenimentul de publicul larg si nestiutor din presa asa-zis “româneascã”, în fapt aservitã Moscovei, singura care a mai apãrut dupã desfiinþarea ziarelor ºi revistelor ce nu putuserã sã fie aservite de ocupantul so-vietic (3). De pildã, de la conferinþa unui istoric precum domnul Dinu Giurãscu am aflat prin 1992 cam ce cuprindea o atare presã din 1945-1948. Nimic însã despre rolul jucat de minoritãþile naþionale în anii de instaurare a comunismului, nici despre mutilarea spiritualã a României ocupate de armata sovieticã, nici de masiva deznaþio-nalizare (prin scoli, prin presã, prin justiþie si prin administraþie) a teritoriilor românesti smulse de vecinii României în 1940, ori de acele nesfârºite deportãri prin lagãrul comunismului rusesc, povestite de þãranii bucovineni ºi basara-beni supravieþuitori: “Eºti amar pelin, pelin,/ Dar nu ca legea lui Stalin./ Fiere, fiere eºti amarã/ Dar nu ca dorul de þarã./ Of, când stau ºi mã gândesc,/ Îmi vine sã mã bocesc./ Tineri si bãtrâni din sat/ În vagoane ne-au bãgat,/ La Onega ne-au mânat/ Fãrã haine de-mbrãcat,/ Fãrã pâine de mâncat./ Dacã nu mureai de frig,/ Foamea te strângea covrig./ Dimineaþã te sculai/ Zeci ºi zeci de morþi vedeai./ Românaºul când cãdea,/ Nici lumânare n-avea./ De cãmaºã-l dezbrãcau,/ De bocanci îl descãlþau,/ Într-o râpã-l aruncau./ Am dus viaþã de creºtin/ ªi n-am ºtiut de nici un chin/ Pânã n-a venit Stalin./ Stalin  cu ai lui supuºi/ au vrut sã fim slugi la ruºi,/ Dar noi ducând viaþã-amarã,/ n-am uitat c-avem o þarã”(v. Analele Sighet, volumul  6, 1998, p. 667).

          Interesant este cã nici filosofii cu ifose de istorici si nici istoricii cu ifose de filosofi îngrijorati de fenomenul mitizãrii istoriei în conºtiinþa româneascã nu s-au arãtat dupã 1990 preocupaþi de momentul cînd Regatului României i-au fost smulse vaste teritorii cuprinzînd Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutul Hertei, Nord-Vestul Transilvaniei, Cadrilaterul si insula Serpilor. Nici prea curiosi sã afle, mãcar acum, date istorice privitoare la deznaþionalizarea, mãcelãrirea si deportarea masivã a românilor din zonele intrate în 1940 în componenta Uniunii Sovietice, a Ungariei si a Bulgariei.

Tot textul

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s