A trebuit să mai salvez o lume
A trebuit să mai salvez un zeu
Şi-apoi să mă răzbun pe visul meu
Şi pe sărmana mea înţelepciune…
…Nu vreau sa schimb ce nici un zeu nu schimba…
Alexandru Murgu
Archive for the ‘filozofie’ Category
In cărțile de logică gasim exemple nenumărate insa in ziua de azi, titlul face toti banii dacă dau un ex. des intalnit „experții britanici au demonstrat ca…” Care savanți? Ce specializări au? Pe ce se bazează când afirmă ca…? Afirmațiile de genul ăsta sunt foarte greu de verificat… la fel ca propozițiile neutre „Împăratul Cezar avea o alunița pe umărul stâng” T. Vianu.
Ordinea pare sa fie placerea ratiunii
Dezordinea nu poate fi decat deviciul imaginatiei
Mereu am crezut ca nimic nu e intamplator. Nici macar o apasare de buton pentru a schimba postul de radio.
Cu totii alergam in fiecare zi cu zeci de preocupari, adanciti in multe rezolvari de probleme, de cele mai multe ori fara legatura cu noi. Traim repede si superficial.
Astfel de ganduri imi fugeau azi prin minte, in timp ce conduceam spre o alta problema de rezolvat profesional. Ascultam radioul din masina si acolo am auzit povestea ” barbatului fara timp”.
„…un barbat ajuns la varsta maturitatii, era mereu preocupat de profesia sa. Avea grija ca lucrurile sa fie rezolvate impecabil, petrecand mai tot timpul sau in acest scop.Timpul nu avea valoare, decat daca se scurgea rezolvand lucruri legate de profesia sa. Mereu spunea familiei ca nu are timp sa petreaca cu ei, ca tot ce facea era pentru ca lor sa le fie bine si sa nu le lipseasca nimic.
Mai tarziu, de ziua lui, cand venise varsta pensionarii, familia se adancise si ea in aceleasi lucruri mereu nerezolvate, uitand de el. Acea zi la mahnit mult, iar seara si-a propus ca maine sa faca o surpriza familiei sale si sa-i viziteze. Insa a doua zi nu a mai venit pentru el.
TIMPUL SE TERMINASE…”
Text preluat de pe Blogul lui Iulmas Arif
[…] Aceasta este imaginea proiectată astăzi asupra Mapamondului, din care nu răzbate decât un singur cuvânt: haos. O lume în care nebunii par să fi preluat frâiele şi pentru care nimeni nu are vreun antidot. Eu, unul, parcă am ajuns să mă bucur că trăiesc în România. Paradoxal, cu nişte lideri atât de rupţi de lume, parcă mă simt mai în siguranţă…
