Spiritul enciclopedic în acțiune culturală. Simion Mehedinţi – 150 de ani de naștere.
Invitat: prof. univ. dr. Gheorgiță Geană, cercetător la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române

“În ansamblul vieţii noastre sociale a apărut un tip de intelectual al cărui corespondent nu-l găsim cu uşurinţă în alte culturi, şi anume tipul omului de cultură care nu cultivă numai o specialitate ştiinţifică anumită, ci care reflectă la destinul global al culturii noastre şi care se simte răspunzător de întreaga orientare a civilizaţiei ţării.”
Această concluzie pe care o extrăgea Tudor Vianu, interesat de cunoașterea profilul istoric al elitelor intelectuale românești, se aplică în mod fidel şi lui Simion Mehedinţi (1868-1962), personalitatea pe care o vom evoca, la împlinirea celor 150 de la naștere, în ediția din această săptămâna a Izvoarelor de filosofie.
Cu o înzestrare intelectuală remarcabilă, dar și cu o rectitudine morală exemplară, dominată de patriotism, Simion Mehedinţi a făcut din spiritul enciclopedic, dobândit cu râvnă cărturărească la București, Paris, Berlin și Leipzig, unde și-a făcut studiile, un mod constant de raportare la lumea faptele culturii şi civilizaţiei.
Puterile sale intelectuale sau exercitat, de-a lungul întregii sale vieți, în mai multe domenii deodată. Simion Mehedinţi nu este doar întemeietorul ştiinţelor geografice la români, fapt intrat deja în conștiința publică, ci și un etnolog cu o viziune metodologică ce și-a păstrat relevanța până în zilele noastre, deopotrivă, pedagog și profesor universitar, autor de manuale de geografie și de lucrări cu profil educațional, îndrumător cultural, în calitatea sa de director al revistei Convorbiri literare, conferențiar la Ateneul Român și la Radio și, nu în ultimul rând, un incitant filosof al culturii.
Căci, așa cum remarca profesorul Gheorghiță Geană, „Mehedinţi se apropie de problemele culturii venind din etnografie. Ţelul său mărturisit este acela de a furniza cercetătorilor culturii nişte instrumente de analiză cât mai eficiente. Din joncţiunea între punctul de vedere etnografic şi forţa constructivă a autorului s-a ivit un sistem operaţional de filosofie a culturii.”

Realizator – Constantin Aslam

 Izvoarele de filosofie este dedicată unei teme care ne privește în mod direct pe fiecare dintre noi și care creează, de obicei, dezbateri aprinse la nivelul societății actuale: rolul educației în viața omului contemporan și metodele optime prin care educația poate fi efectuată cu succes.
De la paideia antică, trecând prin universitățile medievale și, în sfârșit, ajungând în instituțiile școlare moderne, problema educației a fost o temă constantă de reflecție a filosofilor. Începând cu celebrul mit al peșterii din Republica lui Platon și până la cercetările interdisciplinare actuale, care împletesc neuroștiințele cu psihologia și filosofia, marea miză a filosofiei educației este găsirea unor modalități de a dezvolta armonios ființa umană și de a actualiza posibilitățile date, încă de la început, în natura noastră.
Cum mai putem educa în secolul inteligenței artificiale? Care sunt scopurile procesului de educație? Care este rolul educației în societatea românească actuală? De la aceste întrebări vom porni discuția de vineri seară alături de Doru Căstăian, filosof, traducător și profesor de științe socio-umane. Pretextul acestei dezbateri este apariția de curând, la editura Ratio et Revelatio, a cărții intitulate Cum și de ce (mai) educăm?, semnată de invitatul nostru.

Realizator: Cornel-Florin Moraru

Andrei Plesu – Meteo

Posted: noiembrie 25, 2018 in filozofie
Etichete:,


Încă din Grecia Antică, visul omenirii a fost acela de a crea „mașini cu cuget în piept” pentru a lucra în locul nostru și a ne face viața mai ușoară și frumoasă. Homer, celebrul poet și educator al întregii culturi grecești antice spune în Iliada și Odiseea că acest vis este realizabil, cu o singură condiție: să fii Hephaistos, zeul tehnologiei, al cărui atelier era populat cu tot felul de automata, de mașini din metal care lucrează, gândesc și simt, la fel ca oamenii. La aproape trei milenii depărtare, oamenii de știință actuali merg pe urmele acestui zeu grec, parcă pentru a împlini profeția homerică, și gândesc algoritmi și mașini care sunt capabile să facă mai bine multe dintre sarcinile pe care, până nu de mult, necesitau asistență umană. În viitor, următoarele generații de oameni de știință visează la construirea de ființe artificiale, cu inteligență proprie, care să poată trăi printre oameni, exact ca cele din atelierul lui Hephaistos.
Va duce această ambiție la transformarea oamenilor de mâine într-un fel de zei ai tehnologiei sau va duce la dispariția speciei umane? Cum putem construi ființe conștiente atunci când încă nici nu am reușit să definim bine ce înseamnă „conștiință”? Care sunt provocările etico-filosofice ale inteligenței artificiale? Despre aceste subiecte și despre multe altele conexe cu ele vom discuta împreună cu Marius Leordeanu, doctor în robotică și știința calculatoarelor la Carnegie Mellon University din Statele Unite ale Americii, cercetător al Institutului de Matematică al Academiei Române și conferențiar al Universității Politehnice din București, unul dintre cei mai activi cercetători români în domeniile de avangardă ale inteligenței artificiale și vederii computaționale.

Realizator: Cornel-Florin Moraru

Andrei Plesu – Onomastica

Posted: noiembrie 24, 2018 in filozofie
Etichete:,

1Q84 – Murakami (fragment)

Posted: noiembrie 8, 2018 in filozofie