Obiectul si Problematica Filozofiei

1. SENSURILE CONCEPTULUI DE FILOSOFIE
      1.1. Consideraţii preliminare
     Prin filosofie o cultură îşi defineşte propria sa personalitate; ea ocupă un loc şi jocă un rol aparte în viaţa spirituală a societăţii, în cultura umanităţii; filosofia constituind chintesenţa, rezumatul şi formula generală a unei epoci.
     Etimologic, filosofia derivă din doi termeni greceşti: „filos” (iubitor) şi „sophia” (înţelepciune) deci, într-o primă accepţie, filosofia devine echivalentă cu „dragostea de înţelepciune”. Cu acest sens, termenul a fost folosit pentru prima dată, după unii, de Pitagora, după alţii, de Herodot. Cercetătorii atribuind paternitatea folosirii termenului de „filosofie” primului gânditor. Totuşi accepţiile date înţelepciunii erau diferite: pentru Pitagora (580-500 î.Hr.), înţeleptul se identifica cu individul care avea cunoştinţe temeinice în domeniul matematicii („ştiinţa supremă”, „ştiinţa numerelor”), de fapt, admiterea în viitoarele Academii greceşti era condiţionată de iniţierea candidaţilor în tainele matematicilor; Herodot (487-425 î.Hr.) atribuia un sens pragmatic termenului, înţeleptul disingându-se printr-o anumită iscusinţă, abilitate, într-un anumit meşteşug; Socrate (469-399 î.Hr.) considera înţelept individul care a ajuns în stadiul de autocunoaştere, credinţă concretizată în principiul: „cunoaşte-te pe tine însuţi”; Platon (427-347 î.Hr.) vedea înţelepciunea ca finalitate a efortului de cercetare şi cunoaştere a adevărului.
     Termenul capătă, în timp, şi alte conotaţii semantice; astfel „sophia” se identifică cu arta sau putinţa de a trăi bine, filosofia fiind privită ca o morală care-ţi impune un comportament rezonabil; cu reflecţia critică asupra fundamentelor ştiinţifice, cunoaşterea adevărurilor esenţiale.
    Un răspuns tranşant la întrebarea „Ce este filosofia ? „este greu de găsit, unii chiar şi-au mărturisit neputinţa (J. Lachelier), iar alţii au adăugat peremptoriu că filosofia nu este o materie de cunoscut. „Nu există filosofie pe care o putem învăţa, nu putem – adăuga Kant – decât să filosofăm” sau, cum îl completa mai târziu Husserl ” (…) filosofi noi nu devenim prin intermediul filosofilor (…) Nu de la filosofi, ci de la fapte şi probleme trebuie să pornească imboldul spre cercetare” [„Filosofia ca ştiinţă riguroasă”, p. 73]. Pentru a ne păstra în limitele rezonabilului, conchidem: putem învăţa orice filosofie, dar nu suntem obligaţi să avem aceeaşi părere. Butada lui P. Ţuţea – „Nu există filosofie ci doar filosofi”-, reală în esenţa sa, ne reaminteşte de sofismul aristotelic: „Cei care filosofează filosofează, cei care nu filosofează filosofează, deci toţi filosofează”. Idee reluată de Nietzsche într-o formulă aproape identică: „Orice adevărată filosofie este povestirea unei aventuri personale”.  Tot articolul