Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea afisa ca stiinta “
“Daca voim sa infatisam o cunoastere drept stiinta, trebuie mai intai sa putem determina cu precizie ce anume o deosebeste de celelalte feluri de cunoastere, ce nu are comun nici una dintre acestea si ii este deci specific. Daca nu vom face astfel, hotarele ce despart stiintele se vor stare si nici una dintre ele nu va mai putea fi tratata temeinic potrivit naturii sale.
Aceasta specificitate poate sa provina din deosebirea ce exista fie intre obiectele cunoasterii, fie intre sursele cunoasterii, fie si din modul in care se realizeaza cunoasterea, sau din imbinarea unora daca nu chiar a tuturor, laolalta. Pe aceste elemente se intemeiaza, in primul rand, ideea unei stiinte posibile si a domeniului ei.
In ce priveste, mai intai, sursele unei cunoasteri metafizice, rezulta din insusi conceptul unei astfel de cunoasteri ca ele nu pot fi empirice. Principiile unei astfel de cunoasteri (de care tin nu numai propozitiile ei prime, ci si conceptele ei de baza) nu trebuie sa fie luate niciodata din experienta; caci cunoasterea nu trebuie sa fie fizica, ci metafizica, adica o cunoastere care se intinde dincolo de experienta. La temelia cunoasterii metafizice nu va sta, asadar, nici experienta externa, care reprezinta sursa fizicii (ca stiinta a naturii, in genere, n.n.) propriu-zise, nici experienta interna care constituie baza psihologiei empirice. Ea este deci o cunoastere a priori, izvorata din intelectul pur si din ratiunea pura.
Prin aceasta cunoasterea metafizica nu s-ar deosebi insa intru nimic de matematica pura; ea va trebui sa fie numita, prin urmare, cunoastere filosofica pura.
Cunoasterea metafizica trebuie sa cuprinda numai judecati a priori: aceasta o cere chiar specificul surselor ei. Oricare ar fi insa originea judecatilor, sau forma lor logica, exista o deosebire intre ele din punctul de vedere al continutului, si anume aceea ca ele sunt fie pur explicative, adica nu adauga nimic la continutul cunoasterii, fie extensive, cu alte cuvinte sporesc cunoasterea noastra; primele vor putea fi numite judecati analitice, iar celelalte judecati sintetice.
Judecatile analitice nu cuprind in predicatul lor nimic altceva decat ceea ce era de acum gandit in conceptul subiectului, chiar daca nu asa de limpede si pe deplin constient.”
Tot textul
Nervi de Sezon 