Finalitatea comunicarii publicitare: minciuna, tradare, manipulare, seductie?

de Brîndusa-Mariana Amalancei

Una dintre problemele asupra carora ne vom opri e aceea a posibilitatii falsificarii limbajului trupului, problema de care s-a ocupat, printre altii, Allan Pease în lucrarea Limbajul trupului. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. 182 ilustratii. Autorul ajunge la concluzia ca multi oameni politici, carora li se adauga, în opinia noastra, „actorii” spoturilor publicitare, sunt adevarati maestri în falsificarea limbajului trupului, apelând la acesta pentru a-i face pe alegatori si, respectiv, pe receptorii mesajelor publicitare, sa creada afirmatiile lor. Dintre toate partile corpului, cea mai folosita pentru a masca minciuna este fata, mai exact zâmbetul, aprobarea din cap si clipitul, însa de multe ori celelalte gesturi ale trupului spun adevarul, devenind astfel disonante în raport cu semnalele faciale. Explicatia oferita de Allan Pease în aceasta privinta este ca actiunile subconstiente ale creierului sunt involuntare si independente de minciunile pe care le spunem si din aceasta cauza persoanele care mint rar sunt depistate cu usurinta, oricâta putere de convingere ar avea cuvintele rostite: „În clipa în care încep sa minta, trupul lor emite semnale contradictorii si de aici ni se creeaza senzatia ca ei nu spun adevarul. În timpul emiterii minciunii, creierul difuzeaza subconstient energie nervoasa si aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ”

Tot articolul