Text preluat de pe blogul Pentru puterea de a intelege
Motto: ’’We are all wevils in a captain’s biscuit’’
Orice persoană, mai tânără sau mai bătrână,ar vrea ,cu o poftă nebună, să cunoască. A vrea …acest verb,inconfundabil,tradus prin ’’a dori’’,devine un ţel întâlnit aproape oriunde, în orice persoană.Înţelepciunea, această trăsătură de caracter, dobândită în urma mai multor ani de travaliu ştiinţific,filosofic,etc.,e cu siguranţă o etichetă dezirabilă de dobândit.Înţelepciunea e adevărata piatră filosofală. Ea transformă mitocanul în gentleman,duhoarea în parfum.Şi totuşi…pornim în căutarea ei,dar ce drum trebuie să parcurgem? Ce obstacole trebuie ’’înfruntate’’?În primul rând, educaţia. Nu cea formală,prinsă între pereţii constrângători ai vreunei şcoli, sau cea părintească, a vreunui părinte zelos. Ci cea interioară.Care poate fi numită ’’Self-Education’’. Autodidactul. Cel care ,cu o oarecare îndrumare (facultativă) doreşte să pătrundă în tainele cunoaşterii.
Eu cred că se ajunge la înţelepciune atunci când o inteligenţă sclipitoare este dominată de o notă mare de inocenţă. Prima este, cum ai spus şi tu, nu cea din şcoli (şi asta are un rol, doar la început să te formeze un pic) „ci cea interioară”. A doua o avem, zic eu, de la naştere…să rănână la fel.
multumesc pentru postare… insa sunt persoane care nu agreaza stilul…ce nu inteleg este de e acele persoane nu imi raspund pe acest blog.
la cine sau la ce te referi?
am primit un comentariu pe mail de la un anonim. insa mi se pare pueril ca respectivul nu si-a dezvaluit numele…