de Gabriel Furmuzachi
Introducere
A) Critica metafizicii
Platon si transcendenta Ideilor
Descartes si metafizica Subiectului
Criticismul kantian
„Lectia pozitivismului”
Concluzii la critica metafizicii
Noua perspectiva asupra experientei; problema datului
B) Metafizica si structurille recesive
A. N. Whitehead
Karl Jaspers
Metafizica la Florian
A) Critica metafizicii
A vorbi despre metafizica contemporana fara a sti in prealabil cum a fost inteles acest concept de-a lungul timpului este o intreprindere inutila. Prezentul nu ar putea fi inteles, considera Florian, decit prin prisma trecutului. Asadar, cel mai bun mod de a afla in ce situatie se gaseste metafizica e de a pune o serie de intrebari la care sa cautam un raspuns cercetind „antrecedentele si situatiile vechi, mostenite”. „Ce e valabil in metafizica?, se intreaba Florian. Ce motive fac din metafizica nu doar o ‘nevoie a interiorului’ , dar si o exigenta a gindirii? Care e structura teoretica a metafizicii? In ce conditii metafizica a devenit o preocupare primordiala si irezistibila? Putem descoperi o logica imanenta in formele istorice ale metafizicii ?”1
Acestea sint problemele cardinale urmarite de ginditorul roman de-a lungul studiului Metafizica si problematica ei, aparut in 1932. Pentru inceput, e lesne de remarcat faptul ca metafizica este formula greaca a filosofiei pe care lumea moderna (cea de dupa Renastere) a preluat-o sub numele ei de filosofie prima pe care i l-a atribuit Aristotel si are doua note caracteristice: in primul rind, cea potrivit careia „metafizica este stiinta adevaratei realitati, a esentei, a substantei, a interiorului, a lucrului in sine, a Neconditionatului sau Absolutului (existenta prima si prin sine)”, si in al doilea rind, metafizica e considerata a fi „stiinta Totalitatii si a Unitatii, deci care ne da o cunostinta pe cit posibil mai completa si mai putin relativa .”2 Tot articolul
Nervi de Sezon 