Nebunul – Savatie Bastovoi

Text preluat de pe blogul lui Laurentiu Dumitru

 Fragment

[…]

Mai toţi cerşetorii şi flecarii dă­du­ră buzna în piaţă. În faţa bi­se­ricilor rămăseseră doar cei cu totul bă­trâni şi infirmi care nu se puteau mişca atât de uşor oriunde ar fi vrut. De câteva zile se zvonea în oraş despre o noutate ne­­maiauzită. Un oare­care filo­zof, care îşi zi­cea Zinon, venise cu un obicei care fă­cu­se tot oraşul să forfo­tească ca un roi de viespi. Acesta, fiind elin de neam – deşi unii erau de părere că era sirian şi doar în­văţase la elini –, aduna în jurul său mulţime de oameni, pe care îi ade­me­nea cu nişte ghicitori pe care nu le mai auzise ni­meni. Emesenii nu erau oa­meni pe care i-ai fi putut pă­căli cu ghi­ci­tori, dar Zinon re­cursese la o şme­cherie în faţa căreia nu re­zista ni­meni. Avea un să­culeţ de piele, îm­po­do­bit cu îm­ple­ti­turi colorate şi nituit cu aur, pe ca­re îl fă­gă­duia celui care îi va dezlega ghi­ci­toa­rea. Dar, pentru că do­ritorii de a pune mâna pe săculeţ erau prea mulţi, Zinon se târguise ca cei ce vor să-l ia, să pună mai întâi bani în sac. Cine punea suma cea mai mare răspun­dea primul la în­tre­ba­rea lui şi deci avea cei mai mulţi sorţi de izbândă.

Tărăboiul în jurul filozofului creştea, deoarece, de când venise, strânsese nu se ştie câţi saci de bani. Unii începuseră să spună că este un şarlatan şi că nici el nu ştia dinainte răspunsul la ghicitorile lui, ci că îl născocea pe loc împotriva ce­lui ca­re încerca să ghicească. Supăra­rea cea ma­re a fost când, la întrebarea lui Zinon: „Cine este un animal fără pene”, şeful tru­pei de comedianţi, un bărbat mătă­hă­los, cam la cinzeci de ani, poreclit Calu, a răs­puns: „Şar­pele”. Filozoful în­să a zis că nu şi că, deşi şarpele nu are pene, totuşi răs­punsul co­rect este: „Omul”. Pen­tru aceas­tă în­tor­să­tură, Zinon era cât pe ce să ia bătaie şi ar fi luat-o dacă nu ar fi avut la el o carte în membrane în care a zis că este în­sem­nat acest răspuns – deşi come­di­antul mâ­ni­os nu ştia gre­ceş­te – şi că această ghi­ci­toare o ştie toată Atena şi, în­de­obşte, toate şcolile de fi­lozofie din lu­me, de vreme ce ea apar­ţi­ne unui mare fi­lo­zof, Platon. Aceas­tă în­tâmplare a fost pricină de mare ceartă şi dezbinare în tru­pa de co­me­di­anţi, de­oa­rece Calu pu­se­se tot câş­tigul lor de o zi în sacul filozofului. […]

Text patial

Libertatea

Text preluat de pe blogul lui Hristofor

Poate niciodata oamenii nu s-au preocupat de libertate mai mult decât astazi. In vechime, discutiile despre libertate erau o preocupare filozofica. De exemplu grecii, aveau nevoie de o filozofie a libertatii care sa se opuna zeilor dezlantuiti si tirani. Zeii grecilor ii asupreau pe oameni. Atunci când Prometeu, zeul umanist, a vrut sa duca focul oamenilor, Zeus l-a pedepsit, legându-l de o stânca, unde vulturii ii ciupeau ficatul.

Religii care sa se ocupe de libertatea omului sunt prea putine, de fapt, numai una. Când spun “religie”, vreau sa invit la corectitudine terminologica. Religie din latina inseamna “re-legare”, adica restabilirea relatiei dintre om si Dumnezeu, doua persoane. Pentru orientali, ideea unui Dumnezeu-Persoana este vulgara, ei nu o pot concepe. Orientalii nici nu au Dumnezeu, ei au doar invatatori care te invata sa te “eliberezi”. De aceea, obsesia eliberarii la orientali este o filozofie, alaturi de cea greaca sau cea nietzschiana, dar nu o religie. Musulmanii, care cred intr-un Dumnezeu persoana, au o singura zi pe an, in decembrie, de sarbatoarea zisa “noaptea rugaciunii”, când Allah se coboara din al saptelea cer pâna la primul cer si atunci le aude rugaciunile. Niciodata Dumnezeul musulmanilor nu l-a numit pe vreun om prieten al sau, asa ca Hristos.

Desigur, fiecare e liber sa aiba o definitie personala a libertatii. Suprarealistul Salvador Dali, era de parere ca “pentru a fi liber trebuie sa fii putin multimilionar”. Pentru Friedrich Nitzsche, libertatea este puterea de a spune “nu!” Altii pot spune ca a fi liber inseamna a avea tot ce voiesti, atunci când voiesti. Pe de alta parte, un proverb grecesc spune ca “atunci când zeii vor sa-l pedepseasca pe om, ii trimit tot ce vrea”.

Tot Textul 

Metodologii comprehensive; „organicitate si subtilitas applicandi

Metodologii comprehensive; „organicitate si subtilitas applicandi

de Petru Bejan

Sursa: Revista Hermenia

Corporate blog – how to

Alaturi de vioaiele si nonconformistele bloguri individuale, identificam adesea si unele corporate. Misiunea de a scrie pe un astfel de site nu e deloc usoara. Ba chiar periculoasa uneori.

Un blog corporate (apartinand oficial de o companie) poate fi cu circuit inchis (intern) sau public. Cel intern ii ajuta pe angajati sa comunice si sa discute problemele mult mai usor (stim ca in fata computerului, individul devine mai dezinhibat si mult mai dispus sa-si exprime gandurile decat prin viu grai, face to face). Blogul corporate public e o forma evidenta de relationare cu consumatorul, existent sau potential.

Tot textul 

Epicureismul roman. Titus Lucretius Carus

Titus Lucretius Carus s-a nascut in 99 i.Hr. si a murit in 55 d.Hr. Despre viata sa nu stim nimic. Fr. A. Lange, care-i dedica un studiu substantial in a sa celebra lucrare „Geschichte des Materialismus”, crede ca Lucretius a cautat cu ardoare sa gaseasca un temei filozofic sigur pentru viata sa si el a gasit acest temei in filozofia lui Epicur. Entu­ziasmat de filozofia epicureiana scrie poezia sau poemul didactic „De rerum natura”, si face acest lucru ca sa castige pentru aceasta filozofie si pe prietenul sau poetul Memmius. In opozitie cu felul de a fi al epicu­reilor, poemul lui Lucretius este strabatut de duh serios, aproape stoic. Limba in care este scris acest poem este simpla si aspra. Poetii epocii lui Augustus, care depasisera de mult acest fel de a scrie, il lauda totusi pe Lucretius.

Poemul sau cuprinde sase carti al caror continut este urmatorul: Cartea intai. Religia este originea tuturor superstitiilor si a tuturor gro­zaviilor, prin teama pe care ea o trezeste cu pedepsele vesnice, ea ucide in om bucuria vietii si linistea sufleteasca. Din nimic nu se poate naste nimic. Cine afirma contrariul acela nu este insufletit de spiritul stiintific. Atomii sau inceputurile (primordia, principia rerum) se misca prin spatiul gol al nesfarsitului univers, iar organizarea teleologica a lumii este numai un caz special intre alte cazuri;

Cartea a II a. In cartea aceasta Lucretius se ocupa de miscarea „atomilor si de calitatile acestora. Miscarea atomilor, zice el, este vesnica, iar forma acestora este foarte variata, cand netezi, cand aspri si colturosi etc. Prin forma lor atomii impresioneaza simturile noastre. Numarul for­melor este marginit, dar din fiecare forma exista o infinitate de atomi. Din combinatia acestor atomi se nasc lucrurile, asa cum din combinarea literelor se formeaza cuvintele. Dintr-o anumita combinatie a atomilor si influenta acestora se nasc senzatiile. Iar la sfarsitul acestei carti se gaseste expusa conceptia materialistilor antici despre numarul infinit al lumilor, care dispar pentru ca sa apara iarasi.

Tot textul